Săptămâna aceasta, la Hotel Capitol din Bucureşti, judecători, procurori, magistraţi, experţi în etică şi comunicare au fost alături de jurnalişti pentru a pune la punct ultimele detalii în vederea elaborării unui Ghid de bune practici în relaţia sistemului judiciar cu mass-media.
După cum am aflat în cadrul întâlnirii, a treia dintr-o serie de Workshop-uri, comunicarea dinspre sistemul judiciar către presă este una deosebit de sensibilă, având în vedere că persoanele vizate (la cerere, în majoritatea cazurilor) beneficiază de prezumţia de nevinovăţie până la o hotărâre definitivă şi, potrivit noilor reguli din cadrul GDPR, transmiterea de informaţii trebuie făcută în aşa fel încât să fie respectate protecţia vieţii private şi de familie, demnitatea persoanei – pe de o parte.
Transparenţă… condiţionată
Pe de altă parte, judiciariştii sunt constrânşi de o serie de factori care împiedică transparentizarea anumitor cazuri, fiindcă ar putea afecta buna desfăşurare a procesului prin compromiterea anumitor probe, influenţarea declaraţiei martorilor şi crearea unor presiuni în derularea procedurilor.
Din aceste motive, comunicarea cu instituţiile din Justiţie este una greoaie, iar în lipsa unui flux de comunicare, presa poate apela la tot soiul de speculaţii care se pot dovedi sau nu a fi false. În orice caz, semnalele venite din presă la nivel naţional indică faptul că e necesară o schimbare în ceea ce priveşte transmiterea de informaţii, adaptată nevoilor presei actuale: informaţii prompte, clare şi concise.
La momentul actual, sunt judeţe unde instituţiile din cadrul Justiţiei publică un comunicat la câteva luni, iar ziariştii acuză faptul că stau cu orele pe la uşi sau sună până li se descarcă bateria pentru a obţine o declaraţie despre măsurile luate într-un dosar.
Purtător de cuvânt – funcţie neatractivă
De fapt, aici este marea problemă: angajaţii din Justiţie nu sunt deloc atraşi de funcţia de purtător de cuvânt căreia îi acordă ultimul grad pe scara priorităţilor. „Nimeni nu vrea să fie purtător de cuvânt” – spun chiar reprezentanţi ai instituţiilor judiciare. Angajarea unor comunicatori din surse externe, deşi ar fi o soluţie, nu prea poate fi aplicată la momentul actual din pricina lipsei de resurse. În plus, un comunicator din surse externe ar trebui să aibă o specializare în domeniu pentru a disemina şi transmite informaţii conform procedurilor.
Subiectul a fost prezentat pe larg de doamna Daniela Ioana Stăncioi, judecător şi purtător de cuvânt în cadul Consiliului Superior al Magistraturii. Judecătorul a subliniat faptul că regulile aplicabile în faza de urmărire penală necesită o atenţie deosebită, iar în acest sens în art. 24 din Ghid se precizează că dosarele aflate pe rolul parchetelor nu pot fi studiate de reprezentanţii mass-media, accesul la informaţii fiind însă posibil prin emiterea de comunicate sau prin comunicarea de informaţii la cerere, în condiţiile legii.
În anumite situaţii, purtătorul de cuvânt poate aproba cererile doar după consultarea cu conducătorul parchetului. Iată, aşadar, una din cauzele care împiedică transmiterea de informaţii într-un flux rapid, consecinţa fiind speculaţiile care apar în presă.
Comunicarea – vitală
Din punctul nostru de vedere, este vital ca instituţiile să comunice informaţii esenţiale dintr-un dosar de interes public, tocmai pentru a diminua riscul speculativ, iar presa care respectă codul deontologic să construiască articole în baza unor informaţii verificate, chiar dacă acestea nu abundă în detalii.
„Dacă nu există informaţii transmise oficial, presa tot va scrie despre respectivul subiect” – este realitatea din teren.
„Purtătorul de cuvânt trebuie să aibă un rol activ” – am convenit cu toţii la întâlnirea din această săptămână.
În cazul şedinţelor publice de judecată, este permis accesul jurnaliştilor în sală fără dreptul de a filma şi înregistra decât în baza unei solicitări la instanţă. Recomandarea este ca solicitarea să fie făcută cu 24 de ore înainte de şedinţă.
„Activitatea de comunicare trebuie să fie una predictibilă. Să răspundă necesităţii de transparenţă, dar să fim atenţi să respectăm prezumţia de nevinovăţie, dreptul la viaţa privată ş.a.m.d.” – este concluzia întâlnirii dintre jurnalişti, procurori, judecători şi magistraţi.
În faza de judecată, elementele de care se vor ţine cont la transmiterea de informaţii sunt Legea 544/2001, regulamentul GDPR, regulamentul de ordine interioară, HP 37/2015 şi Ghidul de comunicare despre care am vorbit.
