O parte a grupului de teatru
Liceul a fost în cazul multor tineri perioada cea mai frumoasă a vieţii, cu experienţe de neuitat, cu voie bună şi distracţii cât cuprinde. Dar şi cu… prima dragoste. În cele ce urmează, noi vom vorbi însă despre lucruri serioase.
Grupul de teatru
Vă informam recent despre anumite grupuri de interese organizate la Colegiul Naţional „Zinca Golescu” din Piteşti, care i-au atras pe elevi ca un magnet. Am făcut cunoştinţă cu aceşti adolescenţi care-şi „rup” din program câteva ore săptămânal şi încearcă să-şi creioneze frumos pasiunile. În această săptămână am întâlnit grupul de teatru. Din informaţiile primite de la iniţiatoarea acestor activităţi, Roxana Bărbulescu, am aflat că acest grup numără cei mai mulţi membri.
Cu liderul său, Bianca Tilă, elevă în clasa a X-a, am stabilit ziua şi ora la care ne putem vedea. „Din păcate, sala de festivităţi a liceului e ocupată, aşa că vom face repetiţiile într-un pub. Am aranjat totul astfel încât planurile noastre să nu se destrame” – ne-a spus Bianca.
Ne-am întâlnit cu toţii în faţa Teatrului „Al. Davila”. Dacă la început mă priveau cu scepticism, uşor-uşor ne-am împrietenit de parcă eram colegi de clasă. Mi-au povestit cum e la liceu, cum sunt profesorii etc.
Cunoaştere prin joc
După ce s-a strâns aproape tot grupul, Bianca a explicat: „Am făcut cu ei jocuri prin care s-au cunoscut mai bine, deoarece provin din clase diferite. Aceste mici exerciţii sunt esenţiale pentru a deveni o echipă bine închegată. Mai ales că la început au fost şi mici divergenţe între ei. Aşa că le-am spus să scrie pe un bileţel ce le place şi ce nu la colegul de lângă ei. Se pare că ideea mea a dat rezultate. Se înţeleg şi colaborează mult mai bine”.
Dacă nu ar fi spus asta, aş fi crezut că acei tineri sunt prieteni dintotdeauna. Glume, zâmbete şi o pasiune: aceea de a se transforma în oricine îşi doresc.
Liceeni cu gânduri mari
Fără să mai tragă de timp, elevii s-au pus pe treabă. Fie că au improvizat sau au avut de interpretat roluri cunoscute, adolescenţii au încercat să dea tot ce au mai bun. Şi-au creat propria lor lume, au făcut recuzită din ce aveau la îndemână, au jucat cum au putut ei mai bine şi, cel mai important, s-au distrat.
De asemenea, au spus că pregătesc un scurtmetraj bazat pe viaţa adolescentină, fiind ajutaţi la realizarea scenariului şi de colegii de la grupul de literatură. Povestea se bazează chiar pe problemele cu care membrii grupului se lovesc zi de zi.
Emoţii şi dăruire
Aşa că, după ce au creionat personajele şi scenariul, au început audiţiile pentru rolurile principale. Câştigătorii au fost desemnaţi prin vot liber de către toţi cei prezenţi. „Candidaţii” au luat acest lucru foarte în serios. Se citea pe chipul lor dorinţa şi emoţia. Parcă dădeau cel mai important examen din viaţă. Emoţionant a fost şi momentul în care au fost anunţaţi câştigătorii. Cei care primiseră cele mai multe aplauze şi voturi se îmbrăţişau fericiţi. Parcă luaseră bacalaureatul cu nota maximă, nu alta!
„Primul pas spre visul meu”
Tot urmărindu-le reprezentaţiile, am observat într-un colţ o fată înaltă, cu părul bucle-bucle şi scurt. Stătea retrasă, liniştită, privind la colegi. Am întrebat-o ce a împins-o să se înscrie în acest grup. „Mă numesc Maria – mi-a spus – şi mereu mi-am dorit să fac teatru. După terminarea liceului, chiar mă gândesc să dau la o facultate de profil. Doar aşa mă pot exterioriza. Am considerat că acesta este primul pas spre visul meu”.
„Eu am ales să mă înscriu deoarece vreau să încerc ceva nou şi să mă debarasez de viaţa stresantă a liceului. Îmi place grupul. Sunt mulţumit. Aşteptările au fost îndeplinite” – mi-a mai spus un tânăr.
Ordine şi disciplină
Nici organizarea lor nu era un lucru de trecut cu vederea. Fiecare asculta de lider, iar când nu erau de acord cu ceva, se exprimau liber, ca într-o familie. Câţi dintre adolescenţii rebeli de astăzi ascultă de cei de vârsta lor?
Mi-aş fi dorit să fi avut parte şi eu de astfel de activităţi când eram la liceu, iar timpul să se scurgă frumos şi util.
Activităţi în aer liber
Ultima lor reprezentaţie a avut loc în Expo Parc. De comun acord, au hotărât că e păcat să nu profite de vremea frumoasă. Se pare că soarele şi aerul curat le-au priit, întrucât tot ce şi-au propus au dus la bun sfârşit.
La final, au dorit să imortalizeze prin fotografii munca şi prietenia lor.
Astfel de iniţiative sunt de lăudat. Adolescenţii uită de telefoane sau internet şi îşi aduc aminte de ce le place cu adevărat, ce-i face să zâmbească şi să se simtă bine. Timpul trece pe nesimţite când sunt înconjuraţi de prieteni reali, nu de cei virtuali. Tinerii au înţeles că viaţa poate fi trăită şi altfel, că din timpul liber se pot face lucruri extraordinare care vor umple tolba poveştilor spuse poate, peste ani, copiilor sau nepoţilor.
Autor: Ioana RADU
