S-a deschis un nou front în războiul continuu din spaţiul public: aurul României. Unde să stea? Acasă, sau în băncile din Vest? Se invocă, pe de-o parte, siguranţa, iar pe de altă parte credibilitatea în faţa instituţiilor financiare şi a investitorilor. Subiectul pune sare pe o rană veche: tezaurul României care s-a întors în proporţie nesemnificativă în ţară – mai multe obiecte de patrimoniu – de la Moscova.
Este vorba de peste 93 tone de aur din avuţia naţională. Toate demersurile pe lângă oficialii fostei URSS şi ai Rusiei s-au dovedit a fi nule. Brejnev, de pildă, a susţinut că România regală avea datorii faţă de Rusia în valoare de 300 milioane de dolari, în urma celui de al Doilea Război Mondial. Aşa că… o comisie ruso-română s-a întâlnit la Bucureşti, în 2004, dar degeaba. Gesturile din 1935, 1956 şi 2008 ale acestora de a înapoia o parte dintre valori, printre care şi Tezaurul de la Pietroasele, au fost mai degrabă propagandă ieftină, praf în ochi.
Radu Golban afirmă că, de fapt, aurul românesc s-ar afla în Germania ca urmare a Acordului germano-rus din 27 august 1918, prin care se livrau Germaniei, drept compensaţii, două tranşe de aur: 42.860 kg şi, respectiv, 50.676 kg… Faceţi socoteala! Cât dă? Exact 93,5 tone! Demersul său, însă, a rămas fără ecou.
BNR a salvat peste 240 de tone de aur duse în aşa-numitul Tezaur de la Tismana, o ascunzătoare de unde, în 1947, a luat calea Tezaurului naţional. Aici s-au aflat adăpostite şi 3 tone de aur ale Poloniei. Tranzitarea aurului polonez spre Canada s-a bucurat de asistenţa umanitară a României, fapt marcat de Polonia ulterior: Mugur Isărescu a primit de la polonezi Crucea de comandor al Ordinului de Merit al Poloniei, iar Gavrilă Marinescu, omul lui Carol al II-lea, şeful Siguranţei şi apoi ministru, a primit chiar – se zice – o atenţie consistentă în aur…
Faptul acesta este într-un fel confirmat de descinderea securităţii la capela lui Marinescu, unde au fost găsite 23 kg de aur (vezi „Evenimentul zilei”, 12.04.2015). Mai mult, Doru Slătineanu, primarul Tigvenilor, afirma în „Interes argeşean” (1 septembrie 2009) că Marinescu ar fi realizat instalaţiile de apă şi curent electric cu bani polonezi: …”guvernul polonez i-a dat nişte bani, nu se ştie câţi, bani pe care Gabriel Marinescu i-a trimis la Tigveni”. La 31 ianuarie a.c., rezervele României în aur şi valută erau de 35,765 miliarde de euro – a precizat Mugur Isărescu.
Se apreciază că BNR are cele mai mari rezerve de aur din Europa Centrală şi de Est: 104 tone. Circa 60% dintre acestea se află în custodie la Londra. Atmosfera internaţională, blocajul aurului Venezuelei, Brexit-ul, taxa de depozitare şi o anume teamă a celui care s-a fript o dată constituie argumente pentru cei care cer repatrierea aurului. Germania, Austria, Ungaria aşa au făcut şi gestul lor se pare că are o mare influenţă emoţională. În cântarul deciziei este nevoie, desigur, de aprecierea interesului naţional.
