Reputatul Tribunal de mare instanţă al Parisului va avea în această săptămână o alură călăreaţă. Sau aproape. De ce? Acum şase ani, în Irlanda, autorităţile sanitare analizau, pe nepusă masă putem spune, pachetele de friptură tocată vândută în marile magazine. Şi surpriză! În loc de vită, carnea era de cal. Etichetele nu specificau dacă era mânz, iapă sau armăsar.
Scandalul a luat repede amploare europeană când marele producător suedez „Findus” controla produsele pe care le vindea ca fiind carne de vită. Era cal. N-am zis mârţoagă! Privirile se îndreptau către furnizorul francez „Comigel”, iar în cele din urmă s-a ajuns la firma „Spanghero”.
Anchetatorii de la Represiunea fraudelor au descoperit un aranjament complex care pornea din România şi trecea prin Luxemburg, Olanda, Cipru şi Franţa. Asta se anunţa oficial. Din informaţiile mele generate de legăturile amicale cu lumea rugbiului francez (Spanghero era rugbist) se pare că, de fapt, originea cărnii de cal se afla în Polonia.
Între februarie 2012 şi 2013, peste 750 de tone de carne şi-au schimbat natura de la plecarea lor din România până la încorporarea în diverse feluri de mâncare pregătite.
Circuitul. Caii ieşiţi la pensie erau spintecaţi în România, apoi expediaţi către antrepozite frigorifice ale firmei „Windmeijer Meat Trading” din Olanda. Apoi carnea devenea proprietatea lui „Draap Trading”, o societate din Cipru. În fine, carnea era livrată la „Spanghero”, în Franţa, la Castelnaudary (Aude). Acolo se producea schimbarea de natură şi de origine prin simpla înlocuire a unei etichete.
Şi calul românesc devenea bou francez. Cifrele sunt ameţitoare: au fost pregătite 4,5 milioane de feluri de mâncare în 13 ţări. Prin firme de prestigiu precum „Findus” sau „William Saurin”, dar şi prin distribuitori ca „Système U”, „Carrefour”, „Casino”, „Cora”, „Auchan”, „Monoprix”, „Aldi”, „Picard”. Toate acestea mi-au amintit că acum foarte mulţi ani lucram pe Calea Victoriei din Bucureşti. Peste drum de poştă. Un restaurant chinezesc de pe malul Dâmboviţei, peste râu de tribunal, ne cucerise cu feluri de mâncare pregătite ca la ei. Cu carne de pui, vită… După un timp s-a descoperit că ne servea câine şi pisică. Alte vremuri!
