L-am cunoscut, mai întâi, citindu-i replica dată lui Lucian Boia, la cele afirmate de acesta în cartea „Primul Război Mondial. Controverse, paradoxuri şi reinterpretări”. Un istoric combătut de alt istoric. Un istoric – Lucian Boia – autor al unei suite de cărţi ce au la bază „reinterpretări”; celălalt – Ioan Aurel Pop – un medievalist redutabil, cu cărţi solide, cercetător recunoscut în străinătate, cu numeroase distincţii, ultima, acordată de Universitatea Oklahoma Outreach, având o semnificaţie deosebită, cum se spune şi în motivaţie: „a onora lideri care au adus contribuţii deosebite în domeniile educaţiei adulţilor şi învăţării continue” („The International Adult and Continuing Education Hall of Fame”). Este inclus, astfel, printre cei mai buni profesori din lume; sunt 14 în total.

Dedicat studiului epocii medievale româneşti în interiorul arcului carpatic, Ioan Aurel Pop a devenit o voce distinctă printre istorici, un savant cu o credibilitate totală în polemicile pe care le-a purtat cu istoricii maghiari pe tema Transilvaniei. Replica dată colegului român Lucian Boia se referă la afirmaţia acestuia cum că românii ardeleni nu ar fi dorit Unirea din 1918…

„Îi reproşez faptul – spunea Ioan Aurel Pop – că, în dorinţa de câştig facil, de simpatie din partea unui public neavizat, el falsifică istoria, datele istorice”. „Nu ştie – continuă reproşul – să citească un document în latină, slavonă, greacă”.

Dar argumentele cele mai solide se află în cărţile sale, dintre care cităm doar câteva: „Istoria Transilvaniei: de la etnogeneza românilor până la Mihai Viteazul”; „Din mâinile valahilor schismatici… Românii şi puterea în Regatul Ungariei medievale (secolele XIII-XIV)”; „Românii şi România. O scurtă istorie”.

Ales preşedinte al Academiei Române, Ioan Aurel Pop îşi continuă efortul, încununat de aprecieri, de a apăra adevărul în faţa celor care-l denaturează sau chiar îl ignoră cu bună ştiinţă.

Zilele trecute, aflat la Piteşti, înconjurat de un număr impresionant de colegi academicieni, a avut un discurs valorizator cu privire la istoria Argeşului, la documente ce vizează viaţa pe aceste meleaguri de-a lungul unei istorii frământate.

Sărbătorirea Marii Uniri trebuia să se facă – a afirmat savantul – la Câmpulung şi Curtea de Argeş, primele capitale ale Ţării Româneşti. Şi a argumentat, cu date istorice, de ce. Academicieni printre noi. Este un fapt pe care-l consemnăm ca atare, pentru că „nemuritorii”, cum li se mai spune, se manifestau mai ales sub cupola Academiei.

Modestia preşedintelui Pop a impresionat, aşa cum impresionează permanent patriotismul său istoric pus sub semnul slujirii adevărului.

Şi, dacă vrem să lărgim subiectul, aşteptăm din partea Academiei o contribuţie şi mai accentuată la situarea României pe calea cea mai rodnică a dezvoltării sale, prin proiecte de ţară valabile.

Contribuţia celor mai luminate minţi ale românilor, în climatul politic de o strigătoare mediocritate, ar fi benefic pentru noi toţi.

Distribuie pe Facebook

Traian Ulmeanu

See Full Bio