Lalelele
Ieri am primit pe adresa redacţiei o scrisoare semnată de dr. ing. Ilarie Isac, având ca temă (de suflet pentru expeditor) brandul Piteştiului – „Simfonia Lalelelor”. În epistola sa, cititorul nostru arată că pavelele „plantate” în oraş, din ce în ce mai multe, vor fi în… dezacord cu „Simfonia Lalelelor” din 2019. „Lalelele pe care le vom admira la anul, în martie – aprilie, pe peluzele înverzite acum se plantează, acum se însămânţează a 42-a ediţie a Simfoniei Lalelelor. Şi mă întreb: unde? Majoritatea spaţiilor verzi din centrul Piteştiului a fost betonată, «plantată» cu pavele”, atrage atenţia Ilarie Isac.
Cititorul nostru face o destăinuire care poate fi consemnată pentru istorie: „În primăvara anului 1977, imediat după marele cutremur – când «am descălecat» din tumultuosul Bucureşti pentru a mă stabili definitiv la Piteşti – colecţia cu zeci de soiuri de lalele amplasată pe peluzele din jurul Teatrului «Al. Davila» m-a inspirat pentru a concepe manifestarea care ne bucură astăzi. Erau rânduite pe culori, în funcţie de talie, epoci de înflorire, un adevărat solfegiu pe un portativ, totul gândit şi pus în operă, dumnezeieşte, în toamna anului 1976, de mâinile iscusite ale unui mare artist, arhitectul spaţiilor verzi, fostul inginer Gheorghe Pacea (deja uitat!). Mă întreb, în această toamnă, acum, după care concepţie se vor planta lalele şi unde? Care este arhitectul cu măcar câteva «sclipiri» din Pacea? (…) Care este tematica expoziţiei dendrofloricole, ediţia 2019, comunicată potenţialilor participanţi?”, vrea să ştie inginerul Ilarie Isac, cel care propune ca inagurarea să fie „fără tăiere de panglici, aşa cum a fost în 6 mai 1978”, iar închiderea să fie marcată de un concert simfonic particularizat, altminteri, consemnează cititorul nostru, „Simfonia Lalelelor” este „o încremenire în proiect, cu respiraţie mediocră, provincială”.
