Recent am făcut o vizită fulger în Germania, unde am aterizat pe aeroportul din Dortmund. Au fost două zile şi jumătate petrecute la 100 km distanţă de aeroport într-un orăşel din ţara în care, oriunde ajungi, parafrazând reclama de la „Covalact”, nu se poate să nu zici: prea bine, prea altfel decât în România! Infrastructura rutieră, respectul pentru natură şi ecosistem, punctualitatea, calitatea oricăror mărfuri din magazine unde turcismele şi ştifturile nu-şi găsesc loc, rigoarea cu care sunt muncite zonele unde se face agricultură şi fiecare palmă de pământ este fructificată, n-au cusur. Când ajungi în această ţară care după război a renăscut ca o pasăre Phoenix a Europei, înţelegi de ce sutele de mii de imigranţi de anul trecut au avut-o ca ţintă finală. Iar în conjunctura actuală când atentatele teroriste se pot produce oriunde în lume, cred că Germania este exceptată. Pentru că orice fundamentalism are o limită şi nu poţi face rău unora care la nevoie ţi-au întins o mână de ajutor.
Am avut un program foarte condensat în care, pe lângă aprofundarea unor lucruri care ţin de specialitatea mea, am văzut câteva obiective turistice şi am intrat în magazine pentru mici cumpărături. Cel mai mult m-a bucurat reîntâlnirea cu o prietenă din anii de liceu care-i de câteva decenii stabilită în Germania. Mi-a făcut cadou un mic album fotografic în care sunt reproduse imagini din „Dermatologia în Artă”. N-am avut cunoştinţă despre această lucrare şi nici de faptul că marii pictori precum Albrecht Durer, Domenico Gargiulo, Rembrandt, Hort Jansen sau Jan Van Eyck au semnat lucrări cu persoane suferind de lepră, lupus, tumori maligne sau sifilis.
La Florenţa, în Muzeul Uffizi, este un tablou realizat de Rembrandt în 1633 şi numit „Operaţia bătăturilor”.
Dr. Viorel Pătraşcu
