Într-o societate ca a noastră, profund divizată, profund antagonică, mereu conflictuală, este dificil să discuţi calm, argumentat, normal despre un subiect ca FAMILIA. Totul în România se politizează, astfel că, în loc de aflarea adevărului, se preferă poluarea acestuia cu partizanatul politic. Tranşeele politice fiinţează, astfel, şi în cazul definirii corecte a familiei.
Este vorba de familia tradiţională românească, de apărarea ei de anomalii, de anormal, de nefiresc, de ingerinţe total străine de structura sufletului românesc.
Mărturisim că, în vâltoarea politică născută şi de acest subiect, nu ne este uşor să pledăm pentru NORMAL, pentru că – şi aici – şi-a făcut loc ipocrizia. S-o luăm pas cu pas. Ce se doreşte la referendum? Întrebarea are sens, pentru că, de multe ori, alinierea partinică inerţială ia locul bunei şi corectei informări.
În articolul 8, aliniatul 1 din Constituţie se prevede: „Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între soţi, pe egalitatea acestora şi pe dreptul şi îndatorirea părinţilor de a asigura creşterea, educarea şi instruirea copiilor”. Prin referendum se cere o modificare esenţială: în loc de „între soţi” să fie promovată sintagma „între un bărbat şi o femeie”.
Jurisprudenţa familiei este complexă. N-o vom parcurge exhaustiv; este treaba oamenilor de specialitate, a celor care fac legi – a parlamentarilor.
Vom face, totuşi, referire la o sintagmă vehiculată: „uniunea consensuală”. Aceasta „reprezintă asocierea dintre două persoane de sex diferit sau de acelaşi sex în scopul organizării vieţii lor comune ca viaţă de familie”.
Deşi concluziile sunt de bun simţ, evidente, acelaşi partizanat politic împiedică privirea, fără ură şi părtinire, a subiectului din punct de vedere juridic, sociologic, demografic, teologic.
Se evocă democraţia, drepturile şi libertăţile omului. Şi aici însă, este loc de cântar. În „Declaraţia drepturilor omului şi cetăţeanului” se stipulează, la articolul 4: „Libertatea este de a face tot ceea ce nu face rău altora”. Cu alte cuvinte, libertatea fiecăruia nu trebuie să atingă libertatea celuilalt, s-o ştirbească, s-o îngrădească.
Care a fost căsătoria primordială? Aici credem că este un punct care nu suportă divergenţe: a fost cea între Adam şi Eva. Între EL şi EA, deci. Zice religia: „Ceea ce Dumnezeu a unit, omul să nu despartă” (Mt 19,6).
Iar în Facere (1,28): „Creşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi pământul şi-l supuneţi”… (îndemnul lui Dumnezeu).
Se profilează o criză a familiei? Este un început! Dacă există o „Coaliţie pentru Familie”, există şi „Coaliţia anti-discriminare”. Prima a strâns deja 2,7 milioane semnături în favoarea familiei tradiţionale româneşti. A doua cere tratament egal faţă de familiile de homosexuali.
Prima militează pentru rodnicie, natalitate, grija faţă de viitor şi faţă de creşterea şi educaţia copiilor şi nu este de acord cu dreptul de adopţie al familiilor de homosexuali; a doua nu are în vedere denatalitatea şi cere nediscriminare, drepturi egale. Aici este locul, credem, ca, în pasul al doilea, să se reglementeze clar statutul juridic al homosexualilor.
Un Comentariu
Anonim
Finalul articolului de mai sus este speculativ (în sensul în care face loc- în numele ideii „democratice” a respectării „dreptului” minorității- reprezentată prin „Coaliția anti-discriminare”, la aceleaşi funcții sociale/ drepturi juridice(inclusiv naturale) cu „Coaliția pentru Familie”! Este o imposibilitate naturală şi o contradicție logică „în termeni”/ABSURDITATE logică / ca să credem că un ORGANISM viu /funcțional (FAMILIA „TRADIȚIONALĂ”) nu trebuie să se apere (reacție imunitară)” împotriva” invaziei de viruşi şi microbi. Şi apoi, „familiile mono-sexuale” de unde să adopte „copii”?! Copiii naturali , ai cui ?!…Concepuți în afara Familiei -ca uniune bărbat-femeie (poate în „incubatoare”) ?!… Etc etc…. ABSURD !
Ar fi moartea SOCIETĂȚII , dispariția omenirii , de dragul „democrației”(care „politică”?)…!!!