Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena, se ştie, sunt ocrotitorii municipiului Piteşti. Dincolo de acest fapt, împăratul bizantin şi mama sa sunt cinstiţi cum se cuvine pentru meritele deosebite pe care le-au avut în istoria creştinismului, mulţi prunci nou-născuţi fiind botezaţi şi-n zilele noastre cu numele celor doi care s-au învrednicit de cununa sfinţeniei. În aceste condiţii, ridicarea în Piteşti a unei biserici închinate lor a fost motiv de mare bucurie pentru toată lumea, reprezentanţi ai administraţiei locale şi dreptcredincioşi deopotrivă. Omul providenţial a apărut, prin voia lui Dumnezeu: Robert Nicolae, parohul care a reuşit în ultimii doi ani să înalţe zidurile unui lăcaş de cult închinat Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena, în curtea fostului orfelinat din apropierea bazarului Gh. Lazăr. I-au fost alături oameni inimoşi, care au sprijinit din răsputeri această ctitorie. Au contat nu doar donaţiile unor firme puternice, dar şi „bănuţul văduvei”, preotul pomenindu-i în rugăciunile sale pe toţi binefăcătorii, indiferent de sumele cu care au contribuit. Slujbele sunt săvârşite deocamdată la subsol, urmând ca după încheierea lucrărilor, biserica să fie sfinţită şi redată cultului. Cu toate condiţiile improprii, spre bucuria parohului, tot mai mulţi credincioşi vin din toate cartierele urbei, ba şi de la Mărăcineni şi Ştefăneşti. Nu doar profunzimea rugăciunilor şi frumuseţea cântărilor psaltice îi atrag, ci mai cu seamă mica raclă în care se află o părticică din trupul Sfântului Nectarie Taumaturgul, mare vindecător al bolilor incurabile, cum ar fi cancerul. Tocmai de aceea, la Taina Sf. Maslu, mare mulţime de oameni se adună, fiecare rugându-se împreună cu preotul pentru tămăduiri trupeşti şi sufleteşti, pentru ei ori pentru cei dragi. Pentru că a cerut în permanenţă ajutorul lui Dumnezeu şi tot ce a făcut a fost cu binecuvântarea arhiepiscopului Calinic, parohului Robert Nicolae i-au „ieşit” toate precum le gândise. Pentru buna rânduială a desfăşurării lucrărilor a primit în permanenţă îndemnul părintelui consilier eparhial Caliopie, iar rezultatele se văd cu ochiul liber, precum valoarea unui pom se cântăreşte după roadele sale. Totuşi nici forţele răului nu stau degeaba. În urmă cu câtva timp, preotul avea să constate un „atac” satanic! Pe zidul de la poarta bisericii au fost pictate chipurile a doi sfinţi: Sf. Nectarie din Eghina şi Sf. Ierarh Vasile cel Mare. Într-o dimineaţă, parohul a descoperit „grozăvia”: figura luminoasă a Sf. Vasile a fost distrusă! Cineva a lovit cu putere, probabil cu un corp dur, barba sfântului a dispărut şi alte zgârâieturi se văd pe obrajii şi fruntea acestuia. E lesne de imaginat după urmele loviturilor furia cu care a izbit răufăcătorul, copleşit de şoaptele susurate în ureche de vreun duh negru. Totuşi un moment de luciditate pare să fi avut deoarece nu s-a atins de chipul Sf. Nectarie. Pesemne s-a temut să nu fie lovit cu vreo boală cumplită…
