Acum câţiva ani eram încă sub extraordinara senzaţie pe care mi-o dă pictura clasică japoneză în general şi Hokusai cu deosebire. Cea cu pescarii căţăraţi în plină mare pe creasta unui val ca să tragă plasa cu peşte este o capodoperă. În fine, anul acesta, Casa culturii japoneze din Paris (lângă Turnul Eiffel, dacă aveţi drum) ne spune că toamna va fi festivă. Anul cultural japonez e în plină desfăşurare pentru a celebra prietenia dintre cele două ţări.
Primul lucru care vă va atrage atenţia este opera unui caligraf japonez (noi în Franţa nu avem). Din mâna lui fiecare expresie scrisă este o operă de artă. M-am uitat cu atenţie la ultimele sale texte, iar unul m-a speriat, într-atât era de fioros. Mi s-a explicat ulterior că, de fapt, este o literă a alfabetului japonez desenată cu dinţi. Adică artistul nu a ţinut pensula în dinţi, ci a pus dinţi literei. Dar ceea ce m-a impresionat cu deosebire sunt câteva statuete în cadrul unei expoziţii dedicate epocii Jomon, care se situează între anii 11.000 şi 400 înaintea erei noastre. Este arta Japonismei la originea civilizaţiei nipone de azi. Unele obiecte expuse sunt clasate drept „comori naţionale”. Recipiente făcute la finele perioadei glaciare constituie, alături de statuetele din argilă, un exemplu remarcabil al esteticii legate de spiritualitate. Majoritatea acestor „dogu”, cum se numesc statuetele, sunt figuri feminine, iar cele mai… antice reprezintă busturi cu sâni generoşi. Unele au forme opulente şi reflectă preocuparea locuitorilor de-atunci pentru procreaţie şi fertilitate.
Printre elementele culturii nipone prezentate am reţinut şi arta ceaiului verde japonez, şi ikebana – arta mesajului pe care îl pot da din plin florile. Prăjiturelele wagashi vor fi pregătite la faţa locului de patisieri specialişti. Din care reiese că lucrurile bune de mâncare fac parte din cultură. Ca şi cele bune de încălţat. Nuno-zori sunt pantofi de casă făcuţi din bucăţi de pânză şi care au câteodată semnificaţii. Vizita se poate termina printr-o participare la o călătorie sonoră pilotată de pionierul muzicii tehno din Japonia, Takkyu Ishino.
În fine, prezentarea culturii Ţării Soarelui Răsare va cuprinde un film documentar care va fi prezentat pentru prima dată în străinătate. Realizarea lui a durat opt ani, iar proiectarea durează 10 ore. Vă spun în a 11-a oră ce impresie mi-a făcut.
