Doi distinşi colaboratori ai noştri ne pun, voit sau nu, într-o situaţie solomonică. Despre ce este vorba? Publicăm săptămânal, la „Săgetătorul”, suplimentul cultural al ziarului nostru, „Dicţionarul scriitorilor argeşeni”, unde apar numele şi activitatea creatoare a celor născuţi în săptămâna respectivă. La episodul din perioada 15-20 august, în dreptul numelui prof. univ. dr. Petre Popa este trecut, între altele, şi meritul de a fi fost „iniţiatorul amplei manifestări Simfonia lalelelor”, calitate contestată însă de dr. ing. Ilarie Isac.
Supărat, dl. Isac ne ceartă, din nou, în scris, trimiţând redacţiei un dosar cu articole decupate din presă, inclusiv din „Argeşul”, că dezinformăm cititorul şi că nu suntem consecvenţi cu ceea ce am scris, la 31 august 2016, sub titlul „Din respect pentru adevăr” şi anume că el, Ilarie Isac, a avut ideea şi i-a dat chip concret „Simfoniei lalelelor” şi nimeni altcineva. Aaa, că pe parcurs au aderat la iniţiativă, ba chiar şi-au adus contribuţia, primarul de atunci, Valerică Nicolescu, ing. Gh. Pacea, ulterior chiar şi Petre Popa şi alţii este altceva. Drept dovadă ne trimite şi fotografia cu Domnia Sa ţinând discursul inaugural.
Noi, redacţia, ne aflăm într-o situaţie solomonică. Bănuim că o cunoaşteţi, dar o reamintesc aici pentru cei care, poate, n-o ştiu. La regele Solomon vin să le facă dreptate două femei. Dormiseră împreună cu copiii lor, iar când s-au trezit au văzut că un copil a murit în timpul nopţii, strivit de una dintre femei. Dimineaţa, fiecare şi-a revendicat copilul viu şi au mers la rege să le facă dreptate. Şi regele le-a făcut… solomonic, adică a dispus să fie tăiat copilul viu în două şi să fie oferită câte o jumătate fiecărei femei. Sigur că mama adevărată l-a rugat pe Solomon să dea mai bine copilul celeilalte femei, numai să-l lase viu. Graţie acestui mod de a pune problema a fost aflat adevărul.
În cazul nostru, nu-i vorba de un copil, ci de o proprietate intelectuală pe care nu ştiu cât de mult o revendică dl. Petre Popa, sâcâit de presă, cât dl. Ilarie Isac. Probabil că ştie dânsul ce ştie, de vreme ce insistă atâta pe o chestiune care ţine mai mult de orgoliu, decât de vreo recompensă materială. Prin urmare, noi, după pilda lui Solomon, nu putem împărţi în două paternitatea „Simfoniei lalelelor”, ori în trei sau la nu ştiu câţi s-au mai adăugat ca autori la colectivul acestui brand devenit simbol al municipiului de pe Argeş. Nici nu putem interveni în textul dicţionarului, alcătuit de Marian Stoica şi Margareta Onofrei, ca să scoatem propoziţia incriminată. Ce putem noi face însă, ca să prevenim o nouă replică la ziar a d-lui Isac, este s-o rugăm pe autoare să facă acest lucru.
La urma urmei, doar în presa locală chestiunea asta mai face vâlvă, fiind speculată în lipsă de subiecte mai interesante. În ce ne priveşte, noi am tranşat problema încă din ziarul din 20 martie 2002, când am lămurit lucrurile publicând articolul „O istorie de 25 de ani, aşa cum n-o ştiţi”, sub semnătura dr. ing. Ilarie Isac.
Şi ca să ducem lucrurile până la capăt, ne-am interesat la OSIM dacă este înregistrată marca „Simfonia lalelelor” şi de către cine. Răspunsul a fost clar: Primăria municipiului Piteşti. Iar reprezentantul OSIM a ţinut să precizeze că o idee aparţine, de jure, celui care o înregistrează, nu altcuiva. Chiar dacă altcineva a emis-o, fie şi la un „pahar de vorbă”.
Procedând astfel, sperăm să fi pus lucrurile în matca adevărului, fără a ne supăra vreunul dintre distinşii noştri colaboratori, cărora le dorim în continuare nu doar sănătate, ci şi idei creatoare a căror paternitate să se grăbească s-o înregistreze conform legii. Căci, altminteri, nu le aparţine. De reţinut!
