Partidul Liberal, fondat de Ion C. Brătianu, este, din nou, în căutarea identităţii sale politice şi ideologice. Supranumit şi „fondatorul dinastiei de la Florica”, datorită implicării familiei sale în modernizarea României, I.C.B. a avut urmaşi pe măsura sa – fiii Ionel, Vintilă şi Dinu, nepotul Gheorghe.
De la preşedinţii Radu Câmpeanu şi Mircea Ionescu-Quintus, liberalii au avut un parcurs deloc liniştit (poate Crin Antonescu să-i fi dat partidului o forţă recunoscută): zbateri, seisme interne, apariţia de „aripi”, până la unificarea cu Partidul Democrat.
Acum, liberalii încearcă o surprinzătoare mişcare identitară, proclamând „Asociaţia Mircea Ionescu-Quintus” ca nucleu în jurul căruia să se coaguleze valorile liberale. Tocmai aici se naşte un nou front: cine le deţine?
Liberalii s-au înrolat în Partidul Popular European, care este destul de departe de valorile liberale. Este drept că, în compensaţie, este, azi, cel mai influent în configuraţia U.E… Apoi, valorile liberale sunt disputate, ca legitimare autentică la tradiţia brătienistă, cu ALDE, partid condus de Călin Popescu-Tăriceanu, care a fost – istoria reţine acest fapt – şi preşedinte al liberalilor şi primul premier liberal postdecembrist. C.P. Tăriceanu a declarat că tocmai ALDE este depozitarul valorilor liberale autentice.
Argeşul, vatră a liberalismului românesc, a fost, pentru liberalii post-decembrişti, un handicap. Zestrea Brătienilor i-a copleşit mereu.
Exemplul de patriotism, de competenţă şi curaj, în slujirea ţării al Brătienilor este şi va fi mereu o lumină printre tenebrele politicii româneşti.
De la „Nimic pentru noi, totul pentru ţară!”, sloganul lui Catargiu, de la îndemnul „Prin noi înşine!”, la situaţia de azi a partidului este o cale lungă. De la actul de mare cinste şi corectitudine al lui I.C. Brătianu care l-a adus, pe banii săi, pe Carol I în ţară, la ce se întâmplă azi în politica românească (un fel de „Totul pentru… noi, nimic pentru ţară!”) este, de asemenea, o cale şi mai lungă.
Preşedintele Iohannis a fost în mijlocul liberalilor, la Consiliul lor Naţional, să-i încurajeze în demersul lor de revigorare a partidului. Partidul şi-a propus să-l susţină pe Iohannis în campania prezidenţială şi să reclădească o Dreaptă politică mai consistentă.
Mesajul preşedintelui este de o agresivitate contondentă la adresa P.S.D. şi ne aşteptăm ca războiul între palate să creeze noi focare de incendii politice care să inflameze războiul româno-român.
Cum-necum, aceste incendii pornite în numele reinstaurării, cum s-a afirmat, a „normalităţii” vor diminua efortul pentru administrarea fecundă a ţării. Rămâne lupta pentru putere, pornită, totuşi, prea devreme, dacă ne gândim că până la alegeri mai este destul timp.
