Totdeauna, nu numai la noi, o să se discute, în domeniul învăţământului, despre raportul dintre grupul mic de olimpici şi restul elevilor. Părerile vor fi diverse, dar performanţa rămâne performanţă şi este un merit al elevului, al profesorului şi al părinţilor când tânărul, aflat la început de drum, se întoarce, mai ales de la olimpiade internaţionale, cu cununa de lauri!
S-a încheiat Olimpiada Internaţională de Matematică, găzduită de România, şi scriu cu entuziasm despre ea, din motive pe care le veţi afla. Învingătorul de la Cluj – Zhuo Qun (Alex) Song – reprezentant al Canadei, a obţinut aurul cu un punctaj maxim. Acest amănunt mi-a stârnit memoria de jurnalist. Ei bine, chiar dacă am mai scris despre acest fapt, Colegiul „Brătianu” şi Argeşul au de ce se mândri!
În anii 1995 (la Toronto), 1996 (la Bombay) şi 1997 (la Mar del Plata), un elev piteştean – CIPRIAN MANOLESCU – a obţinut nu numai aurul la olimpiadele internaţionale respective, dar a fost – atenţie! – singurul care a realizat punctajul maxim atâţia ani! Triplă performanţă, neegalată până acum şi mă grăbesc să-l aduc în atenţie pe „antrenorul” său, primul şi decisivul formator, pe profesorul de matematică Ştefan Alexe, un reprezentant strălucit al şcolii argeşene de matematică, căruia generaţii de-a rândul de elevi îi sunt datori pentru competenţa, răbdarea şi dragostea cu care i-a îndrumat. Pe urmele sale calcă mulţi elevi de-ai săi – şi să nu uit un alt nume, pe Liviu Suciu, aurul din 1987 al României. La Cluj a fost invitat şi Ciprian Manolescu. Fostul elev este azi prof. univ. dr. la Universitatea Californiei, din Los Angeles. Acolo, patru dintre cei 50 de profesori de matematică sunt români.
În SUA, argeşeanul s-a clasat în primii cinci competitori la concursul de matematică William Lowell PUTNAM pentru studenţi din ciclul de licenţă 1997, 1998 şi 2000. Era să uit, dar Ciprian mi-a adus aminte că, într-o declaraţie, a spus cu mândrie că, la Toronto, în 1995, şi alţi colegi ai săi de lot, Dragos Oprea şi Ovidiu Sabin, au luat punctaj maxim. Şi, pentru un CV aproape complet, ca performanţă, să mai spunem că Ciprian a absolvit Universitatea Harvard cu „summa cum laude”. Mai mult nu se poate!!!
Este deţinător al Premiului EMS (2012) şi al Premiului Morgan (2002), recunoaşteri ştiinţifice de prestigiu.
Revin la ideea cu care am început. Am citit opiniile acad. Viorel Barbu – şi Domnia Sa, olimpic la prima olimpiadă internaţională, acum 59 de ani.
Vorbind despre matematică ca „disciplină a viitorului” (n.n. – se aminteşte chiar despre… „Limba matematică”!), cea care „formează gândirea algoritmică, analitică”, Viorel Barbu ridică unele idei: „avem mai puţini elevi foarte buni”; este timpul să revedem cum este predată matematica în şcoală; trebuie gândite noi „rute educaţionale”; olimpicii se bazează „pe o excelenţă a predării matematicii”;
în ultimii doi ani, România nu mai cucerise aur la olimpiadele internaţionale de matematică (la Cluj, s-a spart gheaţa: România – un aur, un argint şi două medalii de bronz).
Tot statisticile ne atrag atenţia: deşi are, la cele 59 de ediţii internaţionale, 75 de medalii de aur, România se clasează, totuşi, pe locul al 33-lea!…
În curând, dacă toate condiţiile vor fi întrunite, Primăria Câmpulung Muscel va găzdui o nouă ediţie a taberei-concurs a „Gazetei Matematice”. O nouă întâlnire cu speranţele matematicii româneşti, o zbatere a învăţământului de a depăşi mediocritatea de care este acuzat în ultima vreme. Oricum, ziarul nostru, aducându-vă în atenţie unele semnale din partea acad. Viorel Barbu, vă provoacă la dezbatere pe aceste teme.
Şi nu uitaţi: şcoala argeşeană de matematică produce! Dar despre aceasta – altădată.
Iarăşi despre… Limba matematică!
Advertisement
Advertisement