Tendinţa populaţiei globului este de îmbătrânire. Există un miliard de persoane cu vârsta de peste 65 de ani – 11% din populaţie. Prevalenţa hipertensiunii arteriale creşte cu vârsta. Peste 40% din cei de peste 60 de ani sunt hipertensivi, adică au valorile tensiunii arteriale de peste 140/90 mm Hg. Uşor de diagnosticat, această boală este totuşi greu de tratat, în special datorită complianţei reduse a populaţiei.
Vârstnicii se clasifică în: vârstnicul tânăr (65-75 de ani); vârstnicul mediu (75-85 de ani); vârstnicul bătrân (peste 85 de ani). Prima condiţie de angajare în terapia acestei boli este ca pacientul de 60 de ani şi peste să se prezinte la medic, pentru o evaluare complexă a stării lui de sănătate. Şi trebuie ca românul să conştientizeze acest fapt şi să nu se considere „sănătos tun” atunci când „nu-l doare nimic”. După depistarea hipertensiunii de către medicul curant, ţintele care trebuie atinse în terapie sunt:
# sub 140/90 mm Hg, la cei până la vârsta de 80 de ani;
# sub 150/95 mm Hg, la cei de peste 80 de ani.
Este necesară urmărirea atentă şi sistematică a valorilor tensionale pentru pacienţii care prezintă:
# variabilitate importantă a valorilor tensiunii arteriale (TA) măsurate în cabinetul medical la vizite succesive;
# valori ale TA sever crescute (frecvent peste 180-200 mm Hg pentru maximă), în absenţa altor factori de risc cardiovascular (diabet zaharat, dislipidemii, obezitate, fumat etc).
# discrepanţe semnificative între valorile TA măsurate în cabinetul medical şi la domiciliu;
# suspiciunea de rezistenţă la tratament;
# episoade de hipotensiune (TA sub 100 mm Hg pentru maximă), mai ales la vârstnici şi diabetici.
Autocontrolul tensiunii arteriale la domiciliu recomandă folosirea tensiometrului cu manşetă la braţ, şi nu la încheietura mâinii. Trebuie acordată atenţie deosebită hipertensiunii arteriale „mascată”, situaţie în care tensiunea arterială este normală la cabinetul medical şi are valori crescute la domiciliu şi în special nocturne. La acestea din urmă, riscul cardiovascular asociat este semnificativ mai mare (accidente vasculare cerebrale, infarct miocardic, moarte subită etc.)
Este obligatoriu ca un pacient depistat hipertensiv, îndeosebi cel vârstnic, „să ţină aproape” de medicul curant, să păstreze dietă cu foarte puţină sare, să îşi ia medicamentele prescrise fără întrerupere şi neapărat pe cele recomandate de medicul specialist acreditat (cardiolog sau internist). Efectele secundare la medicaţie, când apar, trebuie semnalate din vreme medicului, iar schimbarea medicaţiei este decizia numai a medicului specialist.
Dr. Tiberiu STĂNESCU
