Mi-l închipui pe dr. Viorel Pătraşcu la Vama cea Mare, dinaintea Styxului:
* „Cine eşti şi ce-ai făptuit în această viaţă, în afară de vindecarea bolnavilor? Este nevoie să spui adevărul şi numai adevărul, căci contează pentru Viaţa de Apoi!”
Şi nu ştiu dacă în pantalonii scurţi, ce ţin de identitatea glob-trotter-ului, sau la patru ace, doctorul ar răspunde: * „Locuiesc în casa părintească veche de peste o sută de ani, duc o viaţă de român din clasa de mijloc, fără niciun fel de mofturi sau preţiozitate”…
* „Numai atât?”, continuă vocea.
* Şi el răspunzând: „Am scris 18 cărţi, din care şase de călătorie. Am mers în 34 de ţări de pe 4 continente. Din cele vreo 8000 de volume, majoritatea le-am făcut cadou. N-am fost şi nu sunt posedat de duhul banilor, iar din scris n-am trăit, ci doar m-am îmbogăţit sufleteşte. Eu rămân cu vacanţele mele de neuitat, cu amintirile, cu cărţile publicate şi cu profesia de medic”. (Toate acestea sunt confesiuni din carte – n.n.)
Dar Viorel Pătraşcu mai are de trăit, de văzut, de a se ferici pe el şi pe ai săi, pe prieteni, mai are de dăruit din prea plinul său sufletesc.
S-a născut într-o zodie norocoasă, chiar dacă viaţa nu l-a norocit cu toate, aşa cum l-a fericit cu profesia: cu bucuria de a cunoaşte, de a şti, de a afla, cu şansa de a trăi întru frumos şi cu generozitatea de a împărtăşi acest frumos aflat lângă el sau căutat la mii de kilometri distanţă, cu tenacitatea argonautului.
„Saona cea frumoasă – itinerare de vacanţă”, apărută, în condiţii grafice excelente, la Editura „Cartea Românească”, este noua carte de călătorie a scriitorului – medic Viorel Pătraşcu.
Suntem purtaţi prin Ţara Bascilor, prin „povestea fără sfârşit” – Spania, prin Praga, Germania, prin fascinanta şi mereu solara Grecie, de data aceasta, la Hania, prin Maroc, Danemarca, în Insula Rodos; şi, mai ales, prin „picătura de Rai într-un ocean” – Mauritius.
Autorul este de o sinceritate dezarmantă, de un sentimentalism incurabil când aminteşte de dragii lui Dan, Anca şi Laura, „comoara familiei noastre”.
Revederea cu locuri încântătoare face ca ochii să-i lăcrimeze de emoţie: „nu uitasem nimic, ştiam ce urmează după colţul fiecărei străzi”.
Face recomandări culturale – biserici, case ale unor personalităţi celebre ale istoriei şi culturii universale – recomandări gastronomice pentru „casa sufletului” şi atenţionează: „A nu vizita Lindosul este impardonabil”. Face apel la „videoteca din retinele noastre”, fapt ce-i permite comparaţii, aduceri aminte şi chiar o îndrumare către oficiali: să planteze cât mai multe buganvilee, plante ce înfrumuseţează locurile ca nimeni altele…
„Eu sunt un turist frenetic ce trăieşte cu intensitate clipa care-i lasă urme în suflet şi pe retină”.
Aşa este şi în această carte, prin care ni se transmite fericirea de a călători, grija de a nu scăpa semnificativul, bucuria de a fi văzut atâtea, norocul de a-şi fi umplut sufletul cu imagini unice. Cel care a trăit „sindromul Santorini” (un fel de bucurie ce te copleşeşte, te face mic în faţa măreţiei Naturii şi recunosacător Graţiei Divine că ai fost ales pentru clipe unice) putea să păstreze pentru sine acest sentiment, dar, pentru turistul generos şi neobositul descoperitor, bucuria nu este întreagă dacă nu este împărtăşită cu altcineva, adică cu noi, cititorii.
Dacă îndeobşte se zice că murim singuri, dr. Viorel Pătraşcu a ales să trăiască precum un „Cetăţean al Lumii”, în mijlocul atâtor locuri mirifice, unde n-ajunge chiar tot omul. Le visează, le alege, face ample documentări, ajunge la ele, se reîncarnează întru frumos şi vine şi ne spune trăirile sale, un fel de „Bucuraţi-vă de viaţă!”.
Optimismul neîngrădit este, de fapt, mesajul intrinsec al itinerarelor sale de călătorie.
Cele 135 de planşe color din finalul cărţii, imagini de neuitat, confirmă starea de bine a călătorului, stare care ne este transmisă şi nouă.
