Un tânăr de 29 de ani din judeţul Braşov, Călin Farcaş, a murit luni seară după ce a aşteptat doi ani pentru un transplant pulmonar care nu a mai venit, deşi familia reuşise să strângă, din donaţii, cele 200.000 euro necesare pentru intervenţie. Birocraţia, lipsa de implicare, dar şi faptul că România încă nu a aderat la organizaţia europeană de transplant (pentru a oferi organe necesare în intervenţii medicale) au făcut ca tânărul din Braşov să moară, cum se spune, cu zile. I se poate întâmpla oricui, pentru că nimeni nu ştie când boala sau accidente grave lovesc. O altă problemă este însă şi numărul mic de donatori de organe.
Zero
Să luăm, de exemplu, cazul judeţului Argeş în care Spitalul Judeţean de Urgenţă din Piteşti este inclus în Programul Naţional de Transplant. În spitalele de la noi din judeţ nu se fac transplanturi, nici nu se prelevează organe de la persoane decedate pentru care există acest acord. Există însă un centru special care se ocupă cu identificarea potenţialilor donatori de organe din judeţ. Acest centru alertează, când este cazul, o echipă specială de la Bucureşti care vine în judeţ pentru a preleva organele, când e cazul. Ei bine, conform datelor furnizate de autorităţile din Argeş, anul trecut şi în acest an în judeţul nostru nu a fost înregistrat niciun caz în care s-au putut preleva organe! Altfel spus, nu a existat vreun donator.
Trafic
Problemele care generează o astfel de situaţie sunt multiple, dar în primul rând sunt de ordin moral. Puţini sunt cei care acceptă ca, după moarte, părţi ale corpului lor să fie donate pentru persoane care au mare nevoie de ele (sunt mii de români pe liste de aşteptare pentru fel de fel de organe). Pe de altă parte, sunt informaţii conform cărora ar fi şi o piaţă neagră în acest domeniu. Unii şi-ar vinde un rinichi, de exemplu, pentru sume consistente de bani, mai ales că sunt destui cei dispuşi să cumpere. Legea interzice o astfel de practică, donaţia trebuind să fie (după cum îi spune şi numele)… benevolă, fără să implice vreun cost.
