Pentru cine are şansa, cum am avut-o noi, să stea de vorbă cu dr. Sorin Paşcanu, poate unul dintre cei mai buni anestezişti din câţi are România, prima impresie este aceea că ai în faţă un om care percepe doar două culori: albul şi negrul.
Dr. Paşcanu dă impresia că lumea sa e bicoloră, că între albul imaculat şi negrul abisal nu e nimic intermediar, că oamenii ce-o populează sunt de doar două categorii: cei care-şi fac treaba bine şi restul care nu.
Mai apoi, însă, descoperi un om a cărui propensiune pentru competenţă şi conştiinciozitate e egalată doar de aversiunea sa organică pentru amatorismul definit perfect de celebra expresie „merge şi aşa”.
„E cea mai nocivă expresie din vocabularul românesc”, crede că tărie domnia-sa. „Am auzit spunându-se că un copil este un adult mai mic. Nimic mai fals. Patologia nou-născuţilor este total diferită de cea a adultului. E cu mult mai greu de operat un copil. Ca să nu mai spun de anesteziat. Toate substanţele administrate trebuie să fie perfect dozate”, e de părere dr. Paşcanu.
„Investim mult în aparatură nouă, ceea ce e bine. Însă, punem prea puţin preţ pe mentenanţă, ceea ce nu e în regulă. Mă credeţi că maşina mea e mai bine întreţinută decât multe dintre aparatele cu care lucrăm zilnic?”
Vă invităm, în cele ce urmează, să faceţi cunoştinţă mai îndeaproape cu medicul de excepţie şi perfecţionistul care este dr. Sorin Paşcanu, de la Institutul de Boli Cardiovasculare şi Transplant din Târgu-Mureş, singura unitate din ţară care operează zilnic sugari suferind de malformaţii cardiace grave.
Cât a contat partea financiară şi cât cea spirituală atunci când aţi hotărât să vă alegeţi meseria de medic?
E foarte greu să vă răspund la întrebare. Sunt foarte mulţi ani de când am luat decizia asta. Având eu însumi copii care sunt acum la vârsta la care trebuie să decidă ce carieră vor avea, am tot discutat cu ei şi m-au întrebat cum am decis. Nu cred că am decis conştient.
Ştiu, însă, că din educaţia de acasă şi probabil că aşa erau şi vremurile şi cercul de prieteni, aveam credinţa că dacă faci bine ceea ce faci, indiferent în ce domeniu lucrezi, o să ai rezultate. Sigur, erau alte vremuri, erau anii comunismului, în care salariile nu erau atât de mult diferite de la o meserie la alta.
Foarte probabil, percepeam medicina ca fiind o meserie de… care îţi dă un statut social mai bun şi probabil că şi asta a contat, pe lângă faptul că rezultatele mele la matematică, în ultimii ani de liceu, n-au mai fost grozave şi atunci a trebuit să renunţ la ideea de inginerie.
Am trăit mereu cu convingerea că, dacă-ţi faci treaba ca lumea, vor veni şi rezultatele, inclusiv cele finaciare.
I-aţi sfătui pe copii să urmeze acelaşi drum ca şi al dumneavoastră?
Nu neapărat. Cred că depinde mai mult de înclinaţia lor, şi cred că, aşa cum şi părinţii noştri au avut dificultăţi în a ne orienta, şi noi avem aceleaşi probleme, pentru că nu ştim cum va arăta lumea în care vor trăi ei. Cred că, de la un moment dat, ei îşi înţeleg lumea mai bine decât noi; noi le putem oferi cel mult nişte ghidări, nişte principii după care să se orienteze.
Unde vă vedeţi din punct de vedere profesional peste un deceniu?
N-am nici cea mai vagă idee, pentru că sunt convins că nici acum zece ani n-aş fi ştiut că ajung azi aici. Acum zece ani eram la începutul unei… să nu-i zic „cariere”. Acum ceva mai bine de zece ani am luat decizia să mă concentrez pe partea pediatrică a terapiei intensive, anesteziei şi terapiei intensive cardiace.
Acum zece ani încă nu era gata, spre exemplu, secţia în care lucrăm (cea în care sunt operaţi pe cord deschis sugari născuţi cu malformaţii cardiace severe – n.r.). Nu aveam cum să intuim că vom ajunge la performanţa de astăzi. Dar am făcut cu plăcere tot ce am făcut, am făcut cu râvnă şi am făcut alături de nişte oameni de care mă simt foarte ataşat şi-n ziua de astăzi, iar atmosfera e grozavă, aşa că nu regret lucrul ăsta.
Ce va fi peste zece ani, timpul va decide, dar sunt hotărât să lucrez cu acelaşi entuziasm şi cu aceeaşi voie bună, pentru că asta duce până la urmă la rezultate.
Sunteţi considerat unul dintre cei mai buni anestezişti din ţară. Dacă nu cumva chiar cel mai bun. Vine cineva din urmă, căruia să îi predaţi ştafeta, la un moment dat, în viitor?
Vin, vin tineri tot timpul. Sunt şi care trec pe la noi şi pleacă, şi pe care aş vrea să îi văd la un moment dat înapoi. Nu depinde numai de noi. Probabil nu depinde nici de ei.
Aş putea zice că în ultimii ani sunt mai degrabă plăcut surprins de calitatea medicilor tineri care vin din urmă, de dorinţa lor, de entuziasm, de calitatea lor umană, nu numai profesională.
Cum apreciaţi nivelul învăţământului superior medical din România azi, comparativ cu cel de dinaintea anului 1989?
E evident îmbunătăţit, v-am spus, şi calitatea acestor tineri e un factor. Pentru cei care îşi doresc să facă medicina, contextul în care se învaţă ea astăzi este mult mai bun.
Atât ceea ce pot să vadă în clinici, cât mult mai marea uşurinţă cu care pot să circule în întreaga lume, în special în Europa, apoi accesul la literatură medicală, şi accesul, în general, la informaţia medicală, toate sunt net superioare faţă de ceea ce aveam noi în perioada respectivă.
Ca atare, şi calitatea învăţământului este mult îmbunătăţită.
Vorbiţi-ne, vă rog, despre cazul celor doi copii operaţi în octombrie 2015. Cazul fericit şi cazul nefericit. Ce s-a întâmplat? Cum de un bebeluş a supravieţuit şi se va face bine, în vreme ce celălalt n-a avut această şansă?
Sigur că e un lucru dureros şă vorbeşti despre pacienţii pe care i-ai pierdut. Din păcate, în domeniul în care lucrăm, nu eşti scutit de astfel de evenimente, pentru că sunt patologii foarte complexe, sunt operaţii laborioase efectuate la copii cu vârste şi greutăţi foarte mici.
Evident că şi rata complicaţiilor este pe măsură.
După fiecare astfel de insucces ne strângem şi discutăm şi încercăm să tragem nişte concluzii, ca să vedem ce am fi putut face altfel sau ce am putea îmbunătăţi pe viitor.
Nu întotdeauna reuşim să tragem o concluzie foarte tranşantă. Nu întotdeauna depinde neapărat de noi, pentru că uneori starea copiilor în principiu ar necesita o amânare a operaţiei, dar din varii motive legate de patologia cardiacă, amânarea nu este o opţiune.
Cum încercăm să le spunem de multe ori şi părinţilor: medicina rareori este, sau aş zice mai niciodată nu este alegere între bine şi rău. Este mai tot timpul o alegere între două rele. În a cântări riscuri versus beneficiu. Niciuna dintre manevrele, niciunul dintre tratamentele pe care le facem nu aduce doar bine.
Întotdeauna există şi posibile reacţii adverse. De aceea, în majoritatea cazurilor, decizia de a trata un copil, modalitatea în care îl tratăm, secvenţa ş.a.m.d, sunt decizii pe care le luăm în grup, în aceste colocvii medicale la care participă şi chirurgii, şi cardiologii pediatri, şi anesteziştii şi în general toată lumea care are de-a face cu domeniul ăsta, încât fiecare să îşi spună părerea şi la sfârşit noi ca grup, ca entitate, să putem trage o concluzie, încotro ne îndreptăm.
Din păcate, nu întotdeauna cântărirea acestor riscuri şi beneficii ne lasă foarte multă marjă de eroare. Sunt operaţii pe care eşti nevoit să le faci, la un moment dat, pentru că alfel copilul nu poate supravieţui. Din nefericire, în cazul de care era vorba riscurile au fost mari şi rezultatul n-a fost evident cel pe care ni l-am fi dorit.
Am vrea să fim nişte Demiurgi, dar nu suntem. Medicina, chiar şi cea mai performantă din lume, are limitele ei.
În ciuda acestui insucces, aţi salvat recent viaţa unui nou-născut suferind de o malformaţie cardiacă severă.
Întâmplarea face că a doua zi am operat un caz foarte similar, un copil care acum are trei săptămâni, din Arad. Părinţii au aflat că această boală congenitală, transpoziţie de vase mari, încă din perioada intrauterină, ca atare ne-au contactat şi au fost îndrumaţi către Clinica de Obstetrică Ginecologie de aici din Târgu-Mureş.
Mama a decis să vină şi să nască aici, împreună cu specialiştii de aici, iar bebeluşul a fost preluat imediat de neonatologia Spitalului Judeţean, care funcţionează în aceeaşi clădire cu noi. S-a confirmat diagnosticul imediat după naştere.
La mai puţin de o oră, a fost adus jos la noi în terapie intensivă, unde împreună cu colegii de la cardiologie pediatrică s-a efectuat o primă procedură, o atrioseptectomie cu balon. Starea copilului s-a îmbunătăţit semnificativ imediat după aceea, a fost tranferat la neonatologie, unde a fost îngrijit de colegii de acolo timp de două săptămâni, timp în care a fost urmărit în continuare şi de colegele de la cardiologie pediatrică.
Când am considerat că starea copilului este optimă, să zicem, a fost operat, în urmă cu patru zile. Lucrurile au mers bine, aş zice chiar spre foarte bine. Copilul este acum în terapie intensivă într-o stare care se ameliorează de la o zi la alta şi sperăm ca în scurt timp să-l putem trimite din terapie intensivă spre secţia de cardiologie.
E unul din cazurile, nu puţine la număr, care subliniază încă o dată importanţa unui sistem medical naţional care să se ocupe de cazurile astea. Faptul că a fost diagnosticat antenatal în teritoriu, că a beneficiat de atâtea specialităţi care l-au îngrijit în centrul medical Târgu-Mureş, de la obstetrică-ginecologie la neonatologie, cardiologie pediatrică, chirurgie, anestezie, de specialişti care fac asta de mult timp împreună, a fost în beneficiul copilului.
Noi avem de mult timp nişte protocoale de lucru, se ştie exact secvenţa în care noi suntem anunţaţi cu o zi înainte că mama urmează să nască prin cezariană, că ne pregătim să-l preluăm, să aducem imediat echipa, confirmăm diagnosticul.
Când toată lumea ştie ce are de făcut, lucrurile merg aproape şnur, devin aproape o rutină, iar asta contează foarte mult.
Dr. Sorin Paşcanu, repere biografice
* Născut în 1968, la Târgu-Mureş
* Căsătorit, doi copii
* Absolvent al Facultăţii de Medicină din cadrul UMF Târgu-Mureş, doctor în ştiinţe medicale
* Bursă de un an la Hadassah Medical Center din Ierusalim, în anul 1997
* Stagii de pregătire în Italia, la spitalul „Bambino Gesu” (copilul Isus, în traducere – n.n.), în 1999
* Specializat în anestezia şi terapia intensivă a nou-născuţilor şi sugarilor
* Face parte din echipa condusă de prof. dr. Horaţiu Suciu, de la Institutul de Boli Cardiovasculare şi Transplant din (IBCvT) Târgu-Mureş, care a salvat până acum vieţile a şase bebeluşi din judeţul Argeş, născuţi cu malformaţii cardiace severe.
* Anual, se ocupă de anestezie a 250-300 de bebeluşi din toată ţara, operaţi pe inimă la IBCvT Târgu-Mureş
Sursa foto: Natalia Lazăr/Televiziunea Târgu-Mureş
Un Comentariu
Ioan
ZI DE DOLIU PENTRU ROMANIA…de astazi România nu mai există….puteți sa o numiți Israel….Clasa Politica a comis o NOUA TRĂDARE….a fost promulgată legea antisemitismului….JURNALIȘTI…dacă aveți onoare… protestați împotriva acestei orori…acestui ATENTAT LA LIBERTATEA CUVÂNTULUI…. ROMÂNIA A DEVENIT O ÎNCHISOARE….PENTRU CEI CARE CRED ÎN LIBERTATEA DE A COMUNICA CELORLALTI REVOLTA IMPOTRIVA ASASINILOR FINANCIARI AI LUMII…DORMI POPOR ROMAN…IȚI MERIȚI SOARTA…VAE VICTIS!
BRAVO PSD-ALDE-PNL-USR-UDMR…bravo clasa politica trădătoare….ați comis un atentat împotriva lui NICOLAE PAULESCU-MIRCEA ELIADE…nu va opriți pana nu asasinați complet conștiința unui popor.