”Istorie, secrete, ritualuri și aventură”, zice Steve Berry despre ”Moștenirea Stonehenge”. Și nu greșește deloc. Întrucât romanu` pe toate le are. Megaliții din Câmpia Salisbury ascunzând secrete multimilenare. Învăluiți de istorie. Și de legende ce dau fiori chiar și azi din belșug. Nu degeaba cică-s ”centrul însuși al întregului univers”…
Sam Christer (Michael Morley, de fapt) s-a gândit, în Derbyshire, la o poveste contemporană legată de ei. Așa că Sacrosantele, Sanctuarul, Breasla, discipolii, ritualuri, mistere, simbolistică, adrenalină au intrat în creuzetu-i literar și-a ieșit o carte* pe cinste. Trecutu` dându-și mâna la fix cu prezentu`, în foile ei. Influențe, inevitabil. Însă profitabil. Inventiv asimilate și cu rost utilizate. Căci Morley creează original totuși. Ingenios, riguros, fascinant, captivant. Intriga polițistă descifrează enigme ce se perpetuează din negura vremii. Coduri așteptând și aici să dezvăluie minților deștepte diverse secrete. Legate de pietre din celebrul sit. Într-o actualitate bine cumpănită. Dăruind o noapte vie, reușită…
Omu` scrie alert, fluent, chibzuit, nimerit. Îmbinând eficient documentarea cu fantezia. Cercetarea, cu măiestria așternerii slovei. Tehnica de cinema în înșiruirea faptelor, cu gradarea izbutită a acțiunii. Expresivitate, picturalitate-n descrieri. Una peste alta, pricepere certă. Condei adecvat, fin și inspirat. Într-o mână cu talent durabil și consistent. A unui romancier inglez activ și eficient. Din zilele noastre. Thank you, mister Christer, keep on writing, cause you`re really good…
Adrian SIMEANU
*Sam Christer, Moștenirea Stonehenge, Ed. Litera, 2012
