Informaţia publicată în urmă cu câteva zile în ziarul „Argeşul” conform căreia turcii de la fabrica „Yldiz Entegre” din Oarja au început să angajeze vietnamezi a stârnit un interes deosebit în rândul cititorilor noştri. De fapt, orice ştire referitoare la ofertele de pe piaţa muncii este la mare căutare în ziua de azi, în condiţiile în care numărul şomerilor este destul de ridicat, iar salariile în mediul privat sunt, de regulă, la limita subzistenţei.
În Argeş, nu doar la Oarja sunt recrutaţi vietnamezi. La Piteşti, de exemplu, cunoaştem câteva fabrici importante care au angajat asiatici pe liniile de producţie sau de asamblare. De ce? Păi, în primul rând, aceşti oameni – ca şi mulţi alţii de pe la noi – muncesc în credinţă pe bani relativ puţini. Ei sunt – aşa cum spunea unul dintre cititorii noştri, domnul Ioan – roboţi, salahori, pe scurt, sclavi, adică exact de ce este nevoie în industrie, pe şantierele de construcţii sau în marile lanţuri de magazine. În general, ei muncesc şapte zile din şapte, iar uneori acceptă să declare doar cinci, pe un salariu de multe ori prea mic în raport cu munca prestată.
Dar pentru că e cerere mare mai ales de muncă brută, necalificată, ori care nu se bazează pe prea multă pricepere, în Argeş sunt aduşi pentru angajare – de către anumiţi „samsari”! – şi oameni din alte părţi ale ţării: Slatina, Alexandria, Breaza, Câmpina etc. În rest, „tabloul” este cel pe care vi l-am prezentat deseori în paginile acestui ziar: meseriaşii noştri, din ce în ce mai puţini, pleacă în străinătate, „la mai bine”; în locul lor nu punem nimic, fiindcă învăţământul nu este orientat spre nevoile pieţei; iar traiul din ajutoare sociale a rămas politică de stat, cu ţintă electorală.
Am uitat ceva? A, da: munca la stat, pe bani mulţi, e tot o politică guvernamentală. Uitaţi-vă în jurul dumneavoastră: în unele instituţii bugetare cu organigrame stufoase – primării, direcţii, servicii, oficii etc. – sunt angajaţi care nici nu ştiu de ce vin la birouri! Se uită pe pereţi, navighează pe internet, joacă poker sau se plimbă cu cafeaua pe holuri! Dar salariile le sunt, periodic, majorate! E o bătaie de joc! Aşa cum s-a întâmplat zilele trecute la Piteşti, în anumite instituţii subordonate Primăriei.
E adevărat, însă, şi faptul că multora nu le place munca. Ziarul nostru demonstrează acest lucru inclusiv într-un recent serial intitulat „Marea trândăveală”, cu Dorel în rolul principal. Este, de fapt, o frescă hilară şi, totodată, dramatică a societăţii actuale, un tablou cu oameni care mimează că muncesc printre pauze lungi şi dese, la umbra utilajelor mai mereu încremenite pe şantierele oraşului.
Ei sunt… vietnamezii noştri. Vorbăreţi, leneşi, dar cu mari pretenţii. Cu o astfel de ofertă pe piaţa muncii noi vrem să mergem înainte, să facem autostradă spre Sibiu, să ieşim în lume…
Ei sunt vietnamezii noştri…
Advertisement
Advertisement
2 Comentarii
Puiu
Articolul dumneavoastra m-a determinat sa ma intreb, daca romanul a fost mai incercat ca vietnamezul!? Am fi rezistat noi unui razboi, care parca nu se mai termina niciodata si de care uitasem cand incepuse? Nu m-ar deranja prezenta vietnamezilor in tara noastra si m-as bucura nespus sa se inteleaga cu ai nostri,mai ales cand vorbesc despre munca si patriotism.Ca nu asta e solutia si ca romanasii nostri ar trebui sa fie adusi acasa ,asta este alta problema.Faptul ca romanii nu mai muncesc nici pe mult, nici pe putin,ar trebui sa ne sperie. De ce se risipesc banii in institutiile bugetare,de ce se sunt sustinuti puturosii de stat,de ce sunt diferente de salarizare si pensii speciale,de ce ,de ce….D-aia! Dar ce facem daca vin doctori vietnamezi sau pakistanezi,sau…mai stiu si eu! Pai, au fost doctori romani care i-au taiat pacientului mana dreapta si trebuia stanga, sau l-a operat la genunchiul stang in loc de dreptul! De aceea vin cu propunerea sa luam doar porci din Vietnam,ca nu au colesterol, si ii rog pe guvernanti sa le dea de lucru romanilor, sa vada ei de ce sunt capabili.
Gabriel Lixandru
Mulţumesc pentru comentariu. Aţi rămas acelaşi bun observator al realităţii, dar şi cu simţul umorului. Nu mai gândit la… porcii vietnamezi, recunosc.