Dr Viorel Pătraşcu
Am strâns toate tabletele apărute în acest colţ de pagină, unde semnez de 24 de ani, în zece volume. Pe coperta ultimului dintre ele – „România, ca un coşmar vesel” – scriitorul Dumitru Augustin Doman notează: „Medicul şi scriitorul Viorel Pătraşcu pune societăţii româneşti în faţă o oglindă şi ce se reflectă în ea este de toată spaima: o lume urâtă, hâdă în veselia ei inconştientă, cinică, primitivă, o lume aflată într-o tranziţie spre nimic, după cum şi-a intitulat autorul una dintre cărţi”.
Coşmarul vesel continuă, oglinda este la datorie.
# „Chiar şi la 71 de ani, eu am un fel de intimideală. Am făcut doar câteva clase, că am fost un copil amărât pe care, de la 6 la 14 ani, l-a slugărit un înstărit din sat. Da’ şofer tot am ajuns, am învârtit volanul 46 de ani şi am doar 12 milioane pensie. Vai de mama mea! Nici de femeie bună n-am avut noroc. Am luat-o cu un băiat, l-am crescut şi ăla acuma mă bate. Par mai tânăr? E din cauză că n-am bagabonţit. Nu mi s-a încreţit faţa, că n-am avut-o nici cu băutu’. Din ’67 am o pensulă de bărbierit ceslovacă, da’ nu o mai folosesc. O ţin amintire până o să dau colţu’. Dau cu apă chioară şi, după aia, barba se ia imediat. Vreau ceva pentru unghiile de la picioare, care au crescut groase ca nişte copite. A dracu’ unghieră nu mai face faţă! Folosesc un cleşte de electrician, din ăla cu care se taie firele…”
# Un tânăr a venit la noi îmbrăcat într-un tricou negru pe care era imprimată celebra fotografie a lui Albert Einstein, cu părul ciufulit şi cu limba scoasă. „L-am comandat pe net, că mi-a plăcut mecla ăstuia şi limba roşie ca un ardei capia. Cine a fost? Habar n-am! Cică un filozof dus cu capu’.”
# Când vorbesc, românii apelează adeseori la diminutive: burtică, ciorbiţă, poponeţ, cuminţică, funduleţ şi altele. O pacientă în vârstă de 74 de ani ne-a spus: „De păştiţe, am mâncat ca tot omu’ drob şi ouşoare. Mi-au apărut nişte bubiţe care n-au mai trecut de atunci”.
