De multe ori, referindu-se la învăţământul românesc, observatorii au remarcat desele schimbări de fond ale reformei, în funcţie de ministrul care prelua portofoliul. Nu o dată, aceste schimbări au perturbat continuitatea, coerenţa, şi strategia generală a reformei.
Examenele prilejuite de evaluarea naţională din acest an – mă refer la limba română – confirmă o schimbare, de data aceasta benefică.
Îmi amintesc de examenele generaţiei noastre la aceste obiect. Nu lectura operelor literare era problema, ci comentariile. Trebuia să memorezi, să-ţi însuşeşti de multe multe ori expresiile profesorului. Vai şi câte stereotipuri: folosirea verbelor „a zugrăvi”, „a înfăţişa”, „a descrie” şi altele erau la modă.
Obiceiul de a folosi un anumit tip de comentariu – prezent pe internet sau prin numeroase cărţi „ajutătoare”, de comentarii gata făcute (şi câte sunt!) – dădea dureri de cap corectorilor. Aceştia recunoşteau fraze întregi memorate sau comentarii foarte bune auzite în clasă de la profesori foarte bine pregătiţi. Întâlneai, la un moment dat, lucrări asemănătoare – fără să se fi copiat: copiii îşi însuşeau comentariile profesorilor lor.
Rezultatul? Zero creativitate din partea elevului, un efort, demn de o cauză mai bună, de a memora gândirea şi sensibilitatea altuia.
Este bine că examenul la lb. română are, azi, alte ţinte. Nu zic că ne aflăm neapărat în faţa unor soluţii infailibile, dar elevul (bun, care a citit şi care a învăţat gramatică) are acum o plajă mai largă de a se exprima pe sine, de a dovedi că „a învăţat” şi este capabil, de aceea, să folosească „depozitul” său de cunoştinţe în mod creativ.
Subiectele n-au fost (ca uneori) „deştepte”, adică făcute de profesori care depăşeau programa sau care voiau neapărat să se aşeze ei în prim-plan, în dauna elevului… Cele de gramatică sunt la îndemâna tuturor celor care au frecventat activ orele. Aş vrea să spun câteva cuvinte despre un subiect de acum aşteptat: o compunere, o naraţiune.
Baremele de corectare evidenţiază un fapt: în locul memorării unui comentariu este adusă în atenţie capacitatea elevului de a-şi fi însuşit, pe baza lecturilor recomandate, un vocabular, un stil, un mod plăcut, coerent, de comunicare.
Este de apreciat, de asemenea, că se pune accent (şi nu se trece cu vederea…) pe ortografie, punctuaţie, formă (aşezare în pagină), pe lizibilitate, pe unitatea compoziţiei.
Ne aflăm în faţa unui paradox – nimeni nu este, totuşi, înlăturat, toţi sunt admişi (pentru că, în acest stadiu, învăţământul este obligatoriu), chiar dacă, până la urmă, nu obţin nota 5. În limita locurilor, toţi vor urma următoarele clase.
În Argeş, aproximativ 5000 de elevi de clasa a VIII-a şi-au probat cunoştinţele, aptitudinile, premisele viitoarei personalităţi.
Ar fi excepţional dacă acest examen ar fi dovada unui câştig major exprimat atât de bine în „Non scholae, sed vitae discimus” (Învăţăm pentru viaţă, nu pentru şcoală).
