Citesc într-o pagină de statistică o propoziţie care mă doare: „Poporul român este cel mai grav bolnav popor din Europa”. Nu ştiu câtă crezare să dau acestei afirmaţii, dar văd bine câtă suferinţă este în jurul meu. Cu toţii ne căutăm sănătatea, fiindcă dacă n-o facem o plătim – cum spunea doctoriţa ajunsă senator Cristina Stocheci, la emisiunea de joi – cu viaţa. Da, cu viaţa, nu cu bani, fiindcă de bani se mai poate face rost, dar de viaţă facem rost o singură dată.
Păi, dacă suntem aşa de bolnavi, cum facem să ne ameliorăm situaţia? Alarmantă! Fiindcă, iată, mortalitatea infantilă ne plasează pe penultimul loc din Europa. Dintre 1.000 de nou-născuţi mor 15. La mortalitatea prin cancer ocupăm, tot în Europa, locul al doilea. Iar incidenţa tuberculozei este de zece ori mai mare decât media europeană. Iar noi, pe vremea d-lui Băsescu, am desfiinţat spitale…
Hotărât lucru, nu-i vina medicilor că avem atâţia bolnavi. Suntem bolnavi, fiindcă ne hrănim prost, fiindcă suntem, cei mai mulţi dintre români, săraci şi stresaţi, fiindcă şi-n instituţiile medicale, ca şi-n întreaga economie, s-a produs un jaf fără margini. Cine trebuie aici să intervină pentru a schimba radical situaţia? Evident, politicul, fiindcă el este cel care guvernează, care stabileşte priorităţi, răspunde de modul în care este asigurată securitatea persoanei. Cum spunea şi d-na Cristina Stocheci – un „politic” foarte ancorat în realitate, în realitatea medicală – a venit timpul ca şi-n sănătate strategia să se bazeze pe prevenţie. Să prevenim boala este mult mai ieftin decât s-o tratăm. Se lucrează la o lege a prevenţiei care va face parte dintr-un cod unde să se pună mai mare preţ pe hrană sănătoasă, pe educaţie prin mişcare, pe o politică demografică mai stabilă, pe mai multă „empatie” din partea medicului faţă de pacient. Şi chiar a venit în acest sens, la emisiune, cu nişte noutăţi menite să fie ştiute de toată lumea. Cum ar fi, de pildă, faptul că într-o familie, dacă un membru este asigurat, automat beneficiază de coasigurare şi ceilalţi. O gravidă are acces gratuit la consultaţii, dar nu prea ştie asta. La fel, în baza unei reţete sau trimiteri medicale, îţi poţi face investigaţiile oriunde în ţară.
La noi, de ce să n-o recunoaştem, toate relele care bântuie România şi care-i distrug viitorul provin, cum spunea cineva, din cauză că românii amestecă lucrurile, pun prea multă politică în economie şi economie în politică. Cu alte cuvinte, nu avem o strategie. Nu avem elaborată o strategie de securitate medicală, de dezvoltare a învăţământului şi educaţiei, a culturii şi artei ş.a.m.d. N-am să uit aici un sfat pe care mi l-a dat un bun medic cu multă experienţă profesională. L-am întrebat, la o consultaţie, de ce ar trebui să ţin cont pentru a mă bucura de mai multă sănătate şi longevitate. De cei trei „M” mi-a spus. Adică? Pentru sănătate, Mişcarea este de aur, Mâncarea (dieta) este de argint, iar Medicamentele sunt de bronz.
Deci, medicamentele sunt în acest clasament pe locul al treilea, ele nu pot să repare tot ceea ce tu n-ai fost în stare să întreţii toată viaţa. Fac şi ele ce pot şi cât pot, ca şi medicii, dar nu minuni.
Şi apropo de medici. Şi de etica lor profesională. Actuala guvernare le-a crescut salariile. O meritau cu prisosinţă. Dar să mai vii şi acum să condiţionezi o operaţie de o sumă de bani, oferită cel mai adesea dintr-un buzunar sărac, este o chestiune care trădează lăcomia, nu omenia. Spun asta ca unul care le-a luat mereu apărarea – paginile ziarului stau mărturie – unor medici sau profesori acuzaţi că primesc câte-o „atenţie”. Ei erau „vinovaţii de serviciu” când era vorba să-i demascăm pe corupţi. S-au schimbat lucrurile. Este o mare ruşine să-i pretinzi acum unui pacient bani înainte de a-l urca pe masa de operaţie, după cum tot mare ruşine este să le pretinzi bani, la meditaţie, elevilor din propria ta clasă! În salariul medicului este inclusă şi contribuţia la sănătate a pacientului, iar în salariul profesorului, impozitul pe care-l plătim noi, părinţii, pentru a-i învăţa pe copii carte la şcoală, nu acasă. La profesor!
