Ion Dumitrache
Populaţie: 6.504 locuitori;
Suprafaţa: 1.496 ha intravilan şi 4.355 ha extravilan:
Atestare documentară: 24 octombrie 1513;
Sate componente: Negrea, Cătunaşi, Dinculeşti, Dealul Oraşului, Sămara, Metofu, Dealul Viilor, Păduroiu din Vale, Păduroiu din Deal, Gărdineşti, Cepari, Negoeşti, Gâlceşti, Găleţeanu.
Sub egida Centenarului Marii Uniri, ziarul „Argeşul” analizează situaţia satului argeşean pentru a-l pune faţă în faţă cu viitorul european. În această săptămână am poposit în Poiana Lacului, comuna care-şi extrage veniturile din „aurul negru”.
160 de sonde
Primarul Ion Dumitrache are vechime şi experienţă în administraţia publică, dar şi o mare disponibilitate în a comunica cu oamenii. Taxele şi impozitele locale plătite de numeroşii investitori care au afaceri în comună se regăsesc în lucrările făcute în folosul comunităţii. Mulţumit de potenţialul ridicat al agenţilor economici, edilul-şef este deschis şi altor colaborări.
Sediul Primăriei şi al Consiliului Local
În subsolul comunei Poiana Lacului se află însemnate bogăţii naturale, resurse energetice precum petrol şi gaze naturale, a punctat primarul Ion Dumitrache. Peste 160 de sonde sunt presărate pe teritoriul localităţii.
Investiţii în 2018
– Inaugurarea Parculului „Dumbrava eroilor” (de Înălţare);
– Asfaltarea străzilor, proiect în derulare (drumuri comunale şi 27 de uliţe, însumând 9,5 km);
– Alimentarea cu gaze naturale (în Teiuşu este gata, iar săptămâna viitoare demarează lucrările în Lipia);
– Înfiinţarea a 10 staţii pentru transportul în comun cu maxi-taxi (amenajarea cu bănci şi copertine).
Primarul Ion Dumitrache are şi alte planuri: „Vreau ca în 2019 să demarăm lucrările la canalizare şi să continuăm alimentarea cu gaze naturale, prin extinderea reţelei în cât mai multe sate. Investiţiile în infrastructura rutieră rămân o prioritate la nivelul comunei Poiana Lacului. În acest sens, la anul vom derula al doilea proiect de asfaltare a drumurilor comunale, concretizat prin modernizarea altor nouă uliţe, lucrările însumând 5,4 kilometri.”
Oful primarului
Starea proastă a drumurilor judeţene şi naţionale este principalul neajuns al localităţii. Surpat în 2014, podul de la intrarea în Poiana Lacului nu a fost reconstruit; traficul rutier pe DN 67B Piteşti – Drăgăşani se desfăşoară pe un podeţ provizoriu. Iar asta e doar una dintre „bube”. Edilul-şef îşi varsă năduful: „Oful cel mare vine din direcţia drumurilor judeţene şi naţionale care necesită reabilitări. Mă refer, în primul rând, la DJ 703A, care face legătura între DN Piteşti – Slatina şi DN Piteşti – Vâlcea, traversând localitatea Poiana Lacului pe o distanţă de vreo 10 km. La ieşirea din satul Negrea, pe aproximativ 1,5 km, acest drum judeţean este deteriorat, plin de gropi late şi adânci. Zilele trecute, în… craterele de pe acest drum prăpădit au rămas împotmolite două tiruri cu numere de Bulgaria. De asemenea, DJ 731B, care face legătura între satul Sămara din Poiana Lacului şi comuna Băbana, este impracticabil pe o distanţă de aproximativ 2 km. Aş vrea să menţionez că în satul Metofu – populat de romi – se găseşte singurul drum judeţean neasfaltat pentru care, din 2004 încoace, au fost făcute promisiuni de remediere a situaţiei în fiecare campanie electorală…”. Primarul Ion Dumitrache a depus adrese atât la Consiliul Judeţean (în atenţia preşedintelui Dan Manu), cât şi la Instituţia Prefectului (în atenţia lui Emilian Dragnea) prin care a solicitat repararea celor două drumuri judeţene, dar până în prezent problemele nu s-au rezolvat.
Investiţie în derulare, asfaltarea uliţelor
Oraş pierdut în negura vremii
Se spune că în satul Dealul Oraşului ar fi existat cu sute, poate cu mii de ani în urmă un oraş ale cărui ruine mai puteau fi văzute până în anii 1950. Se poate să fi existat în acest loc un punct de sprijin al stăpânirii romane, sau poate un castel pentru o garnizoană romană, sau un punct întărit pentru populaţia rămasă după retragerea aureliană (271).
La 24 octombrie 1513, Neagoe Basarab întăreşte Mănăstirii Glavacioc a patra parte din Negrea, cât a ţinut Cristian vornic şi apoi Hartic, spătar, iar la 7 ianuarie 1526, Neagra apare ca sat, parte din el fiind întărită aceleiaşi mănăstiri.
Satul Sămara a fost atestat documentar la 9 martie 1621, când, printr-un hrisov domnesc, domnitorul Radu Mihnea întăreşte vânzarea unei jumătăţi de funie din moşia Doroteasa de către un anume Oprea Mircea din Sămara lui Ioan din Piteşti.
Monumente istorice
Cinci obiective din Poiana Lacului sunt considerate monumente istorice de interes local. Unul este un sit arheologic, necropola tumulară de incineraţie din perioada Halstatt aparţinând culturii Ferigile-Bârseşti de lângă satul Cepari. Celelalte patru sunt clasificate ca monumente de arhitectură: biserica cu hramurile „Sfântul Nicolae”, „Cuvioasa Paraschiva” şi „Sfântul Teodor Tiron” (1789) din Cepari; casa Minel Cristescu (mijlocul secolului al XIX-lea) din Dinculeşti; biserica cu hramurile „Sfântul Nicolae”, „Cuvioasa Paraschiva” şi „Sfinţii Arhangheli” (1737) din Păduroiu din Deal; şi casa Neacşu (începutul secolului al XX-lea) din Sămara.
Personalităţi locale
– Florea Constantin (învăţător, primar în comună, redactor al cotidianului „Secera şi ciocanul”, director la Arhivele Statului – filiala judeţeană);
Găuri şi pe DJ 731 B
– Ion Badea (Bebe), diplomat, secretar al Ambasadei României din Praga (Cehia);
– Prof. univ. dr. Florian Georgescu;
– Prof. univ. dr. Ştefan Georgescu, decanul Facultăţii de filosofie Bucureşti;
– Prof. univ. Marin Din (arheolog);
– Marin Badea, cercetător, doctor în istorie;
– Profesorul Lucian Iliescu, director adjunct la Liceul „Nicolae Bălcescu” Piteşti;
– Colonelul Minel Sima;
– Sevastian Tudor, fost director al Teatrului „Al. Davila” Piteşti (a publicat monografia comunei în semn de omagiu pentru consătenii săi şi pentru cei care scot din străfundurile pământului „aurul negru”).
Poziţionare geografică, ocupaţii
Poiana Lacului se află la 18 kilometri de Piteşti, în partea centrală a judeţului Argeş, învecinându-se cu Băbana, Cocu, Albota, Săpata, Moşoaia şi Vedea. Teritoriul este străbătut de două râuri mai importante, Cotmeana şi Teleorman. Relieful e predominant deluros.
De-a lungul vremii, localnicii s-au ocupat cu agricultura, cărăuşia şi vânzarea unor produse agricole, mai ales a ţuicii. Din 1966, populaţia a crescut şi datorită migraţiei unor muncitori (operatori, chimişti etc.) şi specialişti din alte zone ale ţării stabiliţi pentru Schela de extracţie petrolieră. În anul 1989, Poiana Lacului avea nu mai puţin de 8.400 de locuitori!
Puncte tari
– Fonduri importante atrase la bugetul local din resurse locale (investiţii din venituri proprii);
– Potenţial ridicat al agenţilor economici (de la companii puternice, precum OMV Petrom, „Conpet” şi „Adient Automotive România”, până la mici întreprinzători locali);
– Importante zăcăminte petroliere (circa 160 de sonde);
– Reţea de apă (95% realizată);
– Reţea de gaze (40 km finalizaţi);
– Asfaltarea drumurilor comunale şi a uliţelor (peste 75%);
– Telefonie fixă şi mobilă, cablu, internet;
– Iluminat public;
– Şcoli puse la punct, cu apă curentă, încălzire prin centrală, grupuri sanitare în interiorul clădirilor;
– Cămin cultural modernizat (în acest an va fi dotat cu sistem de sonorizare printr-un proiect depus prin GAL „Dealurile Cotmenei”);
– Trei sedii de unităţi bancare, două staţii PECO, două farmacii, dispensar.
Puncte slabe
– Starea proastă a drumurilor judeţene şi naţionale (DJ 703A, DJ 731B, DN 67B – podul);
– Fărâmiţarea terenurilor agricole;
– Dispariţia sau îmbătrânirea livezilor;
– Împuţinarea animalelor domestice (bovine);
– Trendul descendent al potenţialului agricol, cât şi al productivităţii din acest sector.
Cratere pline cu apă pe DJ 703A
Ameninţări
– Infrastructura rutieră (DJ, DN) poate afecta negativ interesul antreprenorial;
– Îmbătrânirea populaţiei;
– Depopularea şcolilor.
Oportunităţi
– Înfiinţarea livezilor sau întinerirea plantaţiilor de pomi fructiferi (pruni, mai ales);
– Înfiinţarea microfermelor (bovine);
– Potenţial important de forţă de muncă locală;
– Existenţa unor exemple de reuşită al unor localnici cu iniţiativă;
– Amenajarea unor case de vacanţă în parteneriat public – privat;
– Ar fi în interesul menţinerii tradiţiei preluarea de la femeile în vârstă a meşteşugului ţesutului în război, precum şi al cojocăritului, prin înfiinţarea unor ateliere de producţie sau a cercurilor de artă populară.
