Este o axiomă faptul că şcoala este cea mai importantă instituţie socială/culturală. Învăţământul românesc a atras de multe ori atenţia din mai multe motive. În primul rând, datorită tot mai multor opinii conform cărora an de an se coboară standardele de calitate. A devenit aproape de bonton să critici şcoala şi pe dascălii ei. În al doilea rând, învăţământul a fost sectorul – şi încă mai este – supus multor schimbări. Miniştrii care s-au perindat aici au avut intervenţii – cu mai mult sau mai puţin succes – în privinţa structurii programei, a manualelor, a duratei şcolii, a modului de desfăşurare a examenelor.
Cea mai neaşteptată, dar şi cea mai benefică, după părerea noastră, a fost instalarea camerelor video la examene. A fost un moment zero al şcolii, pentru că măsura a adus în atenţie un adevăr: corectitudinea examenelor şi, legat de aceasta, adevărata promovabilitate. Au fost şi sunt şcoli la care bacul este un prag greu de trecut.
Apropo de prag! Se intenţionează să se schimbe Legea Educaţiei într-un punct sensibil: pragul de admitere la liceu. Se ştie că învăţământul de 10 ani este obligatoriu. Aici este teritoriul unui mic paradox: pragul de care vă vorbeam. S-a intrat la liceu şi cu media 2; aceasta a fost nota cea mai mică anul trecut, conform statisticii ministerului de specialitate.
Pe de altă parte, avertizează ministrul Valentin Pop, şcoala se mai întâlneşte şi cu alt aspect: abandonul şcolar. Unul din cinci elevi a abandonat şcoala înainte de a face 10 clase obligatorii. Ne aflăm în faţa unei realităţi ciudate. Vrem cu toţii învăţământ de calitate şi nu-i rău acest consens. Pe de altă parte, notele mici selectează drastic. A trece peste această selecţie naturală (îi spunem noi) înseamnă a ridica bariera exigenţei, a afecta calitatea învăţământului.
Dacă aţi observat, în ultimii ani, sub diverse presiuni (părinţi, conducerea şcolilor, politicul), aproape că au fost abandonate acele „instituţii” normale pentru calitatea învăţământului: corigenţa şi repetenţia. Aceasta din urmă este văzută ca o tragedie!
Pragul de admitere la liceu va deveni, dacă va fi adoptat, o adevărată piatră de încercare nu numai pentru şcoală ca atare, ci şi pentru societate, în sensul că este atacată o ipocrizie: se vrea calitate a învăţământului, dar se închid ochii în faţa realităţii că nu toţi elevii pot trece pragul adevărului.
Aici însă, se deschide o adevărată dezbatere: diversitatea structurii învăţământului, calitatea cadrelor didactice, presiunile asupra omului de la catedră şi altele.
O discuţie realistă despre standardele de calitate ale învăţământului nu trebuie să evite aceste subiecte. Calitatea se asigură peste tot, prin selecţie.
Un Comentariu
Un fost elev
Cred ca ati observat cu totii, ca indiferent de tema unui editorial sau articol, apar foarte multe comentarii, facute de cadre didactice, legate de lucruri mizerabile care se intampla in Sistemul de invatamant.Nici nu stii ce sa crezi,pentru ca nimeni ,absolut nimeni, nu da scanteia care sa aprinda vreascurile adunate din Sistemul de invatamant.Eu sunt o persoana care are tangenta cu multe cadre didactice si cunosc o sumedenie de lucruri urate din scoli.Cunosc cat de mare este presiunea pe cadrele didactice, aplicata de directori ,inspectori ,parinti si politicieni.
Cine trebuie sa raspunda pentru faptul ca elevii sunt admisi in liceu cu nota doi?
De ce nu sunt lasati corigenti si repetenti?
Cum poti sa duci un elev care nu stie tabla inmultirii , chiar pana la nivel de liceu?
Cine sa poarte o discutie realista despre calitatea invatamantului,cei care nu-si doresc?
Sunt cadre foarte bine pregatite,dar sunt si cadre foarte slab pregatite.Sunt si copii foarte buni ,olimpici ,dar nu din meritul scolii.Sunt copii educati dar si foarte multi needucati.Sunt cadre care nu mai au curaj sa intre la clasa ,pentru ca sunt atacate in timpul orei si nu sunt ajutate.Sunt parinti respectuosi care se ocupa de copiii lor, si se intereseaza ce fac la scoala,dar sunt si parinti foarte obraznici ,care sfideaza cadrele la orice nivel.
Pot sa scriu pana maine despre Invatamantul de astazi,dar nu ajuta cu nimic.Daca eram eu organ decident, de maine introduceam scoala dinainte de 89, indiferent de ce zic unii sau altii!
Eu unul sunt total de acord cu dv. S. Simion