Am scris de două ori – este adevărat inclus în articole pe teme apropiate automobilului, nu direct – despre un fapt ce nu trebuie, în niciun caz, trecut cu vederea: anul acesta, Dacia împlineşte 50 de ani. De ce este important?
Sunt anii automobilului românesc, anii în care, în Argeş, cercetători, ingineri, maiştri, operatori au impus un brand nu numai în industria naţională.
Cineva spunea, la un moment dat, referindu-se la ponderea Daciei în industria românească, dacă Dacia tuşeşte, economia va… răci!
Aici, în bazinul Daciei, s-au format constructorii români de automobile, care, mai ales după ce în 1999, când Renault a devenit proprietar, „s-au luat la trântă” cu industrii similare, cu mari state de vechime. Este o mândrie, nu-i aşa?
Azi, când o tendinţă ruşinoasă diabolizează contribuţii româneşti în toate domeniile, este un act reparator, o realitate să subliniezi succesul cu care românii s-au înscris în cea mai acerbă competiţie industrială (prin complexitatea sa).
Sunt sensibil la această temă: am fost de faţă la naşterea Daciei 1100, când „Vulturul” („insigna” maşinii) îşi începea seria celor 38.000 de exemplare, câte s-au produs. La competiţia pentru alegerea firmei, sub care să se licenţieze producţia primului automobil românesc, s-au înscris mai mulţi producători.
Vizita pe care preşedintele Franţei, Charles de Gaulle, a efectuat-o (şi) în Argeş, în ziua de 18 mai 1968, a fost hotărâtoare în alegere, astfel că francezii au fost „naşii”.
Ei vor reveni în 1999, când Groupe Renault a cumpărat pachetul majoritar, devenind noul proprietar. Au urmat, după D-1100, Dacia 1300 şi – într-o enumerare aleatorie – Dacia break, D 1320, D 1325 Liberta, D 1410 Sport, Nova, SuperNova, Solenza, utilitarele, Dacia Logan însemnând un nou calitativ. Marele succes – Dacia Duster – i-a urmat.
Azi, marca Dacia are o mare contribuţie, în ansamblul producţiei Renault, în susţinerea exportului, a producţiei interne, a echilibrului financiar. Francezii au ridicat nivelul tehnologic, au modernizat uzina şi au înscris-o într-un circuit al succesului pe toate planurile.
Spuneam că am scris, până acum, de două ori despre cei „50 de ani de Dacia”, dar n-am văzut semnale că cineva, oficial, este preocupat de eveniment.
Există, ştiu, un grup entuziast de specialişti „de la UAP” care se întâlnesc, chiar şi cu unii coordonatori din fostul minister, pentru a depăna amintiri, la hotelul „Star”.
Vernisajul expoziţiei colecţionarului de artă Simion Săpunaru, fost director al Centralei Industriale de Autoturisme, la Galeria Fundaţiei Culturale Ilfoveanu, i-a strâns laolaltă pe câţiva dintre ei.
O eventuală manifestare – pe care o văd de importanţă naţională – l-ar evoca şi pe acest „patriarh” al domeniului şi pe „omul Dacia” – Constantin Stroe, ca şi pe toţi autorii importanţi ai unuia dintre cele mai importante (repetiţie asumată a termenilor) simboluri ale economiei româneşti.
De pe acum, îi urăm Daciei LA MULŢI ANI FRUMOŞI!
