Leonard Ciobanu
Leonard Ciobanu are 22 de ani şi este student la Universitatea din Piteşti, Facultatea de Teologie, Litere, Istorie şi Arte, departamentul de Pedagogie Muzicală. Este pasionat de muzică, mai exact de vioară, instrument la care cântă de când era un copil. Acesta este colaboratorul Filarmonicii Piteşti încă din perioada liceului. Despre cum a ajuns pe scenă, dar şi alte trăiri, Leonard ni se destăinuie în următorul interviu.
„Nu m-a atras un alt instrument”
– Leo, de unde vine pasiunea ta pentru muzică? Când ţi-ai descoperit-o?
– Pasiunea pentru muzică vine de la mama mea. De mică şi-a dorit să fie violonistă, însă nu a fost susţinută de către părinţi şi a vrut ca eu să am această posibilitate. Când eram mic, mama mereu îmi cânta şi mă învăţa mici piese muzicale. În momentul în care am crescut suficient m-a dus la o şcoală de muzică (La Jaramilla) din Coslada, Spania (la acea vreme stăteam împreună cu părinţii în Spania). Acolo foloseau un sistem de notaţie pe culori (sistemul C.E.S.T.). Fiecare culoare era câte o notă muzicală şi nu era foarte eficient. Lucrul acesta m-a făcut să nu simt plăcere când era vorba despre studiul la vioară. După o perioadă nu foarte lungă, părinţii au decis să continui studiul la vioară cu un profesor particular. Am avut câţiva până am ajuns să studiez cu maestrul Stefan Tajti, cu acesta am început să studiez şi să cânt din plăcere adevărată. Din păcate, a fost profesorul meu un singur an, deoarece părinţii au decis să ne întoarcem în România, dar a fost suficient pentru a rămâne în mintea şi sufletul meu. Atunci când ne-am întors în ţară, părinţii m-au înscris la Liceul de Arte „Dinu Lipatti” din Piteşti, la clasa prof. Crăciun Rozina, şi mai târziu, din clasa a IX-a, la clasa prof. Moise Roxana. Le mulţumesc amândurora pentru dedicare, efort şi perseverenţă.
– De ce vioara? Mai cânţi şi la alte instrumente?
– Doar vioara, deoarece de mic am simţit că ea este pentru mine. Nu m-am mai simţit atras de vreun alt instrument.
Pe scena Filarmonicii Piteşti
– Ştiu că de câţiva ani eşti colaboratul Filarmonicii Piteşti, cum a început acest proiect?
– De când eram la liceu, din clasa a XII-a, am început să colaborez cu Filarmonica Piteşti. Asistam la un concert al filarmonicii când, în pauză, domnul manager Jean Dumitraşcu mi-a propus să vin la un concert în calitate de colaborator. Pentru mine a însemnat enorm. Cu această ocazie îi mulţumesc încă o dată domnului manager pentru încrederea pe care mi-a acordat-o.
„De fiecare dată am emoţii”
– Care sunt sentimentele ce te încearcă atunci când eşti pe scenă?
– De fiecare dată când sunt pe scenă am emoţii, emoţii constructive. Trăiesc din plin fiecare clipă, iar când concertul se apropie de sfârşit, încerc să savurez fiecare moment.
– Ai un model sau o persoană după care te ghidezi în cariera ta?
– Ca muzician, maestrul Tiberiu Oprea, dirijorul permanent al filarmonicii, este unul dintre modelele mele. Iar din orchestră, maestrul Vlad Răilean, şeful de partidă de la viora a II-a împreună cu domnul concert-maestru Mădălin Sandu.
„Organizare, dorinţă şi talent”
– Care crezi că sunt calităţile pe care trebuie să le stăpânească un artist şi care te pot duce la o carieră de succes?
– Principalele calităţi consider că ar fi organizarea cât mai eficientă a timpului, dorinţa de a evolua în acest domeniu şi bineînţeles este nevoie de talent.
– Ştiu că ai avut ocazia să cânţi chiar alături de profesorii tăi atunci când erai în liceu. Cum a fost acea experienţă?
– Chiar şi atunci m-am simţit tot elev. Un elev care învăţa de la profesorii lui şi de la alţi muzicieni buni.
– În afară de muzica, mai ai şi alte îndeletniciri?
– Da, iubesc mult şi fotografia. Pentru cititori, dacă doriţi, puteţi accesa pagina mea de Instagram @leociobanu, acolo puteţi vedea pozele mele şi multe alte lucruri. Şi tenisul de masă este un sport pe care îl practic cu mare plăcere.
– Pentru viitor, ce gânduri ai?
– Din punct de vedere profesional, vreau să devin un violonist tot mai bun şi să cresc împreună cu filarmonica din Piteşti. Iar din punct de vedere personal, îmi doresc să am o viaţă fericită alături de cei dragi.
