Strada este praf…dar are marcaje
Am scris în urmă cu ceva vreme că este un adevărat test al răbdării să circuli ca şofer pe strada Carpenului din cartierul Găvana, cea care face legătura dintre bulevardul 1 Decembrie 1918 şi strada Gârlei. Această arteră de circulaţie nu este una care face tocmai cinste infrastructurii rutiere din Piteşti, fiind denivelată aproape pe toată lungimea ei, iar în ultima vreme (când timpul a permis) este folosită la maximum de camioanele care intră şi ies din zona şantierului imobiliar „Progresul”. Au existat multe gropi în asfalt care supuneau la grele încercări şoferii care au treabă acolo. Pe o anumită porţiune atunci când plouă sau ninge apa bălteşte zile la rând pentru că lucrările au fost făcute în bătaie de joc, au mai apărut şi nişte gropi de toată frumuseţea care, ascunse sub apă, erau luate din plin de şoferi.
După marea cârpeală…avem şi spoială
Şi peste gropi s-a tras linie
Imediat cum vremea a permis efectuarea unor lucrări de asfaltare, autorităţile locale au început cârpirea unor artere din municipiu şi „inevitabil” a venit şi rândul străzii Carpenului să fie reparată. Cum era de aşteptat, lucrările pe această stradă au fost făcute la „foc automat” doar pentru a se bifa pe undeva că s-a trecut şi pe această arteră. Gropi sunt în continuare, despre denivelări nu are rost să mai discutăm sau despre locurile pe unde avem şi ceva guri de canal.
Dar, de departe cea mai stupidă chestiune de pe strada Carpenului este aceea că deşi arată deplorabil, sub orice critică, Doreii de Piteşti au considerat musai să fie trasate pe asfaltul super-deteriorat linii de demarcaţie.
De-a lungul străzii linia a fost trasă în funcţie de maşinile de pe carosabil
Stăm şi ne întrebăm dacă nu cumva s-a încurcat ordinea lucrărilor şi înainte de aducerea la o stare decentă a drumului respectiv s-au făcut marcajele. Sau poate că aşa a fost stabilit vreun grafic al lucrărilor fără a se ţine cont de faptul că respectiva stradă este făcută praf.
Aici se potriveşte de minune vorba – „chelului tichie de mărgăritar îi lipsea”. Expresia se referă la cazurile, nu puţine, în care elemente de sărăcie – sau defecte fizice/morale – evidente sunt alăturate unor însemne/atribute ale prosperităţii sau frumosului. De fapt, mai avem o expresie din aceeaşi familie: Cu ţilindru (joben) pe cap şi nădragii …
Tot înainte domnilor…pentru că şi gropile au dreptul să fie înfrumuseţate!
