Reprezintă a 8-a cauză de deces prin cancer cu incidenţă de 8 – 9 /100.000 de locuitori şi o mortalitate mai ridicată comparativ cu cancerul vezicii urinare şi al prostatei. Cancerul renal ocupă 85% din numărul tumorilor renale şi 3% din totalitatea cancerelor adultului. Forma cea mai frecventă de cancer renal este Adenocarcinomul (95%). Majoritatea tumorilor renale sunt însă metastaze ale altor cancere primitive (limfoame, cc pulmonare, cc de sân, cancerele digestive, melanoamele etc.). Adenocarcinomul afectează prioritar bărbaţii, cu un raport M/F = 3/2 şi este decelat cel mai frecvent la vârstnici, cu incidenţa maximă în decada 6 şi 7 de viaţă.
Adresarea la medic pentru această majoritate este variabilă: jumătate sunt diagnosticaţi întâmplător imagistic (ecografie, computer-tomografia), iar restul pe baza semnelor clinice (de regulă formele avansate de boală).
Factorii de risc pentru cancerul renal sunt:
– fumatul: creşterea riscului de 1,5-2,5 ori, comparativ cu nefumătorii
– sexul masculin şi vârsta înaintată.
– dieta bogată în grăsimi şi săracă în crudităţi.
– expunerea la chimio şi radioterapie.
– formele familiale de cancer renal.
Manifestările clinice sunt extrem de variabile, clasic s-a descris triada: hematurie (sânge în urină), durere locală (în loja renală), tumora palpabilă. Dar ea se regăseşte numai la 15% din cazuri, cu boală avansată.
Alteori pacientul se prezintă pentru astenie şi scădere involuntară în greutate, dar este posibilă şi prezentarea cu hemoragie retroperitoneală prin ruptura tumorii, cu şoc hemoragic.
Hematuria este semnul cel mai important şi apare la 60% din cazuri. Este capricioasă, unică sau recurentă, macroscopică (evidentă în urină la emisie) sau microscopică (evidenţiată la examenul sumar de urină). Orice hematurie trebuie investigată complex, pentru că poate exprima o afecţiune gravă. Este importantă diferenţierea ei de alte cauze de urini colorate în roşu (porfirie, coloranţi alimentari – sfecla roşie, medicamente – sulfamide, hemoglobinurie etc.). Dintre hematuriile fără alte semne asociate, 20% sunt de cauză tumorală renală.
Durerea apare la 40% din cazuri şi este de obicei un semn tardiv. Obişnuit este surdă, profundă, dar poate apărea şi sub formă de colică nefretică, în hematurii abundente, cu cheaguri obstructive.
Tumora palpabilă apare la 40% din cazuri, tardiv, asociind şi celelalte semne. Se decelează o masă în loja renală, dură, mobilă sau fixă (în boala avansată). Tumora se poate extinde local, cu penetrare în organele vecine şi apariţia de hemoragii digestive, ocluzii intestinale, peritonite etc. În 10% din cazuri există extensie directă, endovenoasă, printr-un cheag neoplazic ce se poate extinde în sistemul venos, centripet, către şi până la atriul drept.
Boala metastatică (diseminarea) poate fi prima manifestare a bolii în 10% din cazuri şi în momentul diagnosticului se întâlneşte la 30% din cazuri. Cel mai frecvent ea afectează plămânii (60%), sistemul osos (40%), ganglionii (30%), ficatul (25%) etc.
Sindroamele paraneoplazice sunt prezente la 20-30% din cazuri la momentul diagnosticului, dar ele pot fi prezente şi precedând simtomele cancerului. Ele sunt rezultatul secreţiei celulelor canceroase: eritropoetină, anticoagulante, factori de creştere etc.
Alterarea stării generale (în 25-30% din cazuri) se manifestă cu: astenie, anorexie, scădere ponderală.
Sindroamele hematologice însoţesc adeseori adenocarcinomul renal:
– anemia (în 36% din cazuri);
– poliglobulie – creşterea numărului de eritrocite până la 5- 7 milioane (mmc);
– trombocitoza – creşterea numărului de trombocite;
Cancerul renal este o tumoră chimio şi radio rezistentă, tratamentul chirurgical rămânând singurul eficace, dacă este aplicat la timp. De luat aminte este că un pacient care prezintă o hematurie “din senin”, uneori ca prim şi singular semn, trebuie să consulte medicul. Diagnosticul precoce este vital în această formă de cancer.
P.S.: Dacă vrei să mergi repede, mergi singur, dacă vrei să ajungi departe, mergi împreună cu cineva.
