În perioada primăverii europene, a competiţilor europene intercluburi, interesul pentru fotbal creşte. Suntem în anul C.M. din Rusia, şi, ca mereu, reuşitele din pregătiri ale naţionalelor şi izbânzile cluburilor confirmă pasiunea planetară pentru cel mai populat sport.
Foarfeca lui CR7, Ronaldo, din meciul cu Juventus, a spart toate recordurile de vizibilitate. Maşina publicitară a trecut la fapte şi, dincolo de Ocean, golurile (mai ales primul) lui Ibrahimovic, la Los Angeles, sunt repetate şi iar repetate pe reţelele TV, ca adevărate minuni ale acestui sport.
Vedetele sunt pâinea publicitarilor, a firmelor de echipamente sportive, a impresarilor, a bookmakerilor, astfel că Ronaldo şi Messi au consumat toate adjectivele: celeşti, planetari, extratereştri ş.a.m.d. Goluri ca al lui Ronaldo au mai fost; Pele, chiar şi ai noştri Dănciulescu, Chiricheş au mai „forfecat” ….. de joc. Ronaldo şi Messi sunt, azi, purtătorii interesului maxim pentru ceea ce poate saă ofere un lider de imagine…
Iată, de pildă, Aaron Ramsey a înscris, pentru Arsenal, joia trecută, un gol cu o tehnică surprinzătoare. El însă nu este pentru piaţa publicitară „cel mai cel”, astfel că rămâne doar un episod de virtuozitate.
La noi, interesul pentru alegerile F.R.F. par să întreacă interesul pentru play-off şi play-out, adică pentru fotbalul propriu-zis.
Vreau să mă refer la această competiţie pentru conducerea fotbalului românesc, pentur că ea nu este chiar fair-play: un candidat este de-a dreptul diabolizat, în timp ce celălalt este urcat pe piedestal (poate că şi merită! Specialiştii afirmă că da, merită!).
Primului i se găsesc fel de fel de încălcări ale legii, celui de al doilea i se trec cu vederea – nimeni nu comentează, nici instituţiile statului nu se implică!) fapte evocate cu date şi cu subiect şi predicat.
…Alegeri cu fente!…
Nu pledez pentru victoria unuia dintre ei – deşi al treilea pare cel mai „curat” şi are, potrivit observatorilor, cel mai bun program…
Dacă, totuşi, abordez acest subiect dintr-un domeniu pe care-l cunosc de decenii, mă simt obligat să apăr principiile. Cel mai important – „audiatur et altera pars” (să fie audiată şi cealaltă parte) – n-a fost respectat. Tot ceea ce a apărut – cu cifre şi documente – pe internet şi în „Gazeta sporturilor” – n-a fost luat la bani mărunţi. O greşeală, cred. De aceea, propunerea pe care a făcut-o fostul arbitru Adrian Porumboiu (fost junior la o grupă de-a lui „nea Lenci”) – aceea de a fi analizate toate acuzele, de o parte şi de alta, şi apoi să aibă loc alegerile – mi s-a părut cea mai corectă.
S-a creat însă un adevărat „tsunami” în favoarea unui candidat. Aş zice şi eu ceea ce spunea mama lui Napoleon referindu-se la acesta: ” „Pourvu que ça dure” (numai de-ar dura!). Altfel spus, „numai de-ar ţine!”. Sau numai de-ar fi găsite soluţii pentru revigorarea fotbalului românesc! Una ar veni dinspre Hagi, cu Academia sa…
P.S. Un centru de Excelenţă la Piteşti, cu toată logistica pentru performanţă, ar fi un răspuns la memoria celor care au scos pe Mutu, Radu I, Bărbulescu, M. Zanfir, Turcu, Augustin Eduard ş.a.; în amintirea şi preţuirea celui mai bun produs piteştean – Nicolae Dobrin.
