Teofan, mitropolitul argeşean
În 1999, în urma demersurilor făcute de părintele Calinic, arhiepiscopul Argeşului şi Muscelului, Sfântul Sinod legifera o nouă formă de misiune pastorală pe teritoriul României: slujirea prin limbajul mimico-gestual. Munca de apostolat avea să o ducă preotul Constantin Onu, pe atunci paroh al bisericii Mavrodolu din Piteşti. Urma nu doar înfiinţarea unei secţii speciale în cadrul Facultăţii de Teologie din Piteşti, unde au venit studenţi surdomuţi din toată ţara, ci şi organizarea unor comunităţi a celor cu deficienţe de auz şi vorbire în toată ţara. Şi cum preotul piteştean era specialist în acest tip de limbaj, fiind şi cel care a transpus limbajul liturgic în comunicarea non-verbală, de-a lungul timpului a creat mai multe comunităţi creştine, prima dintre ele fiind cea de la parohia pe care o păstorea. Realizarea sa a fost pe placul ierarhilor de la Arhiepiscopie şi Patriarhie, părintele Constantin Onu fiind îndemnat şi ajutat să-şi ducă mai departe misiunea. Astăzi, privind în urmă, fără a fi lipsit de modestie, Constantin Onu afirmă că a pus bazele a 29 de astfel de comunităţi. Mai lipsea doar una pentru a fi cifra rotundă. Şi dorinţa i s-a împlinit. Făcând ascultare, preotul a fost prezent recent la Botoşani unde s-a întâlnit cu zeci de credincioşi cu deficienţe de auz şi vorbire, cu conducerea Filialei Teritoriale a Surzilor şi reprezentanţi ai administraţiei locale. Punctul culminant a fost însă întâlnirea cu ÎPS Teofan, mitropolitul Moldovei şi Bucovinei. Au fost momente emoţionante, înaltul ierarh, născut în comuna argeşeană Corbi, având o slăbiciune pentru slujitorii altarelor din Argeş şi Muscel, astfel că a binecuvântat lucrarea preotului piteştean şi i-a promis tot sprijinul necesar pentru ca şi la Botoşani să existe o „candelă” prin care să fie „luminaţi” toţi dreptcredincioşii cu deficienţe de auz.
