În majoritatea instituţiilor bugetare din Argeş – Prefectură, Consiliu Judeţean, direcţii subordonate, primării etc – femeile sunt la putere. Ne referim în primul rând la ponderea lor în numărul total al salariaţilor. Oricum, ele sunt mai tari decât bărbaţii, fie şi doar dacă ne referim la faptul că dau naştere la copii. De fapt, în ziua de azi, femeia a devenit un fac-totum…
Ce rol are Ea în societatea noastră? Este întrebarea la care măcar astăzi, de 8 Martie, încercăm să aflăm răspunsuri. „Ea are rolul pe care ar trebui să nu-l aibă” – ne-a declarat sociologul Octavian Mihail Sachelarie. De dimineaţă până seara, este şi mamă, şi gospodină, merge şi la serviciu, unde, poate, are o afacere pe care se străduieşte s-o menţină profitabilă, face şi politică, ba, uneori, îşi completează şi studiile de specialitate.
Toate bune şi frumoase, numai că formarea unei astfel de personalităţi multilateral dezvoltate – scuzaţi sintagma folosită, pe vremuri, în plenarele comuniste! – creează neajunsuri în plan afectiv-social. În primul rând, familia poate avea mari probleme. La o astfel de „încărcare”, socializarea are mult de suferit, iar consecinţele sunt evidente de ceva timp încoace. În plus, ce pot face miile de copii ai căror părinţi sunt plecaţi la muncă în străinătate?
Veţi spune, poate, că trăim într-o lume civilizată şi, în consecinţă, suntem obligaţi să preluăm şi în acest caz un model occidental. Adică, în traducere, că femeia le poate duce pe toate, că aşa e la ei, la… vestici. Numai că ei, vesticii, au pus la punct şi un sistem adecvat de asistenţă socială, de supraveghere a acestor situaţii, de compensare a eforturilor economice ale femeii, de atenuare a acestor sacrificii.
Pe când la noi nu se întâmplă nimic. Ca în toate problemele societăţii, ne lipseşte diagnoza unui astfel de fenomen. Ne lipsesc politicile, analizele profunde. Cine să le facă? Politicienii par a nu fi în stare să mobilizeze resursele în acest sens. Pe câţi i-aţi auzit că-i interesează problema familiei, din ce în ce mai şubrede, din România? Câţi conştientizează că un cuplu de tineri are nevoie în primul rând de o casă? Sau – să nu vorbim despre lucruri aşa… măreţe – că are nevoie, printre altele, de un pat, care costă, cel mai ieftin, peste 1.000 de lei?
Şi-atunci, ce ne rămâne? Păi, această discuţie cu un sociolog autentic, domnul Sachelarie, la a cărui Bibliotecă Judeţeană 66% dintre cititori sunt de sex feminin. Şi ne mai rămâne – vorba lui Nichita – „înfrigurata, neasemuita luptă a minunii că eşti, a-ntâmplării că sunt”… La mulţi ani, doamnelor şi domnişoarelor!
5 Comentarii
Delia Dumitrica
Intr-adevar, cand vorbim despre femeia-mama, ar trebui sa avem in vedere intreg contextul familial, adica acel asa-zis nucleu al societatii numit , generic,”familie”. Stim prea bine ca, inca din viata intrauterina ,copilul preia de la mama starile acesteia (foame, bucurie, oboseala etc.) si o sumedenie de caracteristici. In primii ani de viata, mama este indispensabila.De aceea, conditia mamei influenteaza in mod direct conditia copilului. Intr-o societate in care femeia preia mult din rolul barbatului, trebuie sa „dea” ceva in schimb si anume isi priveaza fiul/fiica de diferite lucruri; in aceste situatii, dedica propriului copil mai putin timp, mai putina atentie, mai putina afectiune, mai putina compasiune . Observam ca toate incep cu „mai putin”, ca o „compensatie” (evident distructiva) a ceea ce femeia face „mai mult”, preluand sarcinile barbatului. Nu vreau , in niciun caz, sa minimalizez rolul barbatului in cadrul familiei. Fiindca femeia-mama de azi nu preia numai din sarcinile barbatului, dar si din acelea ale preotului (care da exemple mai degraba dracesti), ale unui invatator/profesor care si-a uitat menirea, ale unui medic nedemn (care a uitat de juramantul lui Hipocrate), ale unui legiuitor, in fine, care nu are chef sa conceapa legi de adevarata protectie sociala (Atentie! Nu de asistenta sociala necuvenita si exagerata.)
Toate astea, intr-un mod sau altul, trebuie sa le faca mamele, acele mame adevarate manate de instinct matern.
Gabriel Lixandru
Mulţumim pentru comentariu.
Gabriel Lixandru
Mulţumim pentru comentariul dumneavoastra, d-na Delia. La Mulţi Ani!
Anonim
Nu are rost să va laud şi pe față pe cei de la Cotidianul ARGEŞUL pentru politica dvs. EDITORIALĂ şi pentru talentul de jurnalişti ADEVĂRAȚI.
Dar, iată,cu „parafrazarea” lui MARIN PREDA, cum cred eu că „se judecă”-cu presupoziție- <>, (chiar de către ÎNȚELEPȚII satului,din „trecut”, dar şi de „azi”)…
…IL Moromete , în mersul său pe ulița Timpului, era de Spațiu să treacă…şi…prin fața BĂTĂTURII lu’ ga Pussyca [ALFA], în tinerețea ei adevărată …”a satului”(responsabilă cu „chicoteala”/”NECHEZATU’ pe $ & ₩ & £ & ¥…, că € nu se inventase!)
IL Moromete îşi zice în sinea lui : „asta când o ciupeşti dă CUR, îți şopteşte la ureche , ca lu d’ALDE COCOŞILĂ!…
…Şi, deodată, îi vine şi …îi „scuipă” o întrebare mai „nedusă…la biserică”, … <Auzi, fa ga Pussyco, pă la ma'tale, …trecură şi AROGANȚII,…ăia…, cu CILIviza şi NASTRILÌ ??!!…cu BUTONU', fa…, ăl dă la HIROŞIMA !!!…dă te azvarle'n IAD !??!!…Şi nu i-ai SCUIPAT ?!!!!….
Anonim
Auzind COCOŞILĂ de „aroganța” lu’ IL Moromete , când l-a prins „la poiana lu’IOCAN” , l-a şi „ars” ,în „aplauzele ADUNĂRII” :
<păi, vezi că eşti PROST ,bă , Moromete, că IL nu pot sa'ț' mai zâc ?!!!…La NOI ,…tot cu…PAIE se "pârleşte"(porcu')…,cel mai bine !!!…Èheee…!!!…