În trecut, omul simplu stătea acasă şi nu îndrăznea să facă nici doi paşi dincolo de proprietatea lui, atâta cât era. Între el şi boier era o fisură pe care nimic real nu o putea înlătura. Şi, în aceste condiţii, sufletul popular se mobiliza şi refăcea această unitate afectivă în plan simbolic. Ne aducem aminte de povestea lui Păcală, despre o unitate fisurată, dar refăcută de isteţimea eroului. Şi astfel, solidaritatea ruptă era refăcută în chip exemplar, în poveste, ceea ce urma să se întâmple şi în realitate. Între boier şi comunitate se intercala o realitate creată de Păcală, un fel de punte, o trecere, o trăsătură de unire între aceste două entităţi sociale. Drept care, în trecut, soluţionarea unor legături sociale rupte nu se făcea cu legi şi reglementări juridice, ca astăzi, ci cu ajutorul imaginaţiei simbolice. Fără această imaginaţie, solidaritatea ruptă s-ar identifica cu întruchiparea monstrului rece din „Castelul” lui Kafka sau „Cea mai bună dintre lumi”, de Huxley. Căci prin imaginaţia simbolică se înaintează în adâncimea socialului, iar poporul nostru are multe poveşti care au această înţelegere. De exemplu, povestea lui Petre Ispirescu intitulată „Fata săracului cea isteaţă”, referitoare la o astfel de unitate fisurată, dar refăcută de omenia unui boier.
Astăzi, însă, în plin individualism, dezagregarea solidarităţii umane, fie ea mecanică sau organică, produce, în mod inevitabil, o dizolvare a legăturilor sociale. Legături ce se regăsesc exclusiv în textele unor legi. Sigur, mai avem ceremoniile solemne, acordarea de premii, de diplome şi de decoraţii, învestiri în funcţii, mese politice, inaugurări oficiale, tăieri de panglici, dar legile rămân totuşi esenţiale atunci când vorbim despre solidaritatea socială. Legile sunt poveştile actuale. Judecând şi sub raport judiciar, o lege modifică relaţiile dintre oameni, defavorizează sau favorizează o mulţime de interese, răspunde unor speranţe umane şi satisface cerinţe politice distincte. Dar când ştim sau simţim că legile nu se vor aplica sau se vor amâna, atunci vorbim din nou de legături sociale rupte. Mai ales că, alături de elementul principal al unei legi, acela de a pune ordine într-un anumit domeniu, mai este şi nevoia de a răspunde speranţelor oamenilor.
Prin urmare, astăzi, între legiuitor şi poporul său este o istorie de rezolvat şi o întreagă cultură de refăcut. Mai ales că astăzi vorbim de o populaţie, nu de un popor. Această idee reiese din cartea „Utopia”, scrisă de englezul Thomas Morus, cândva la începutul secolului al XVI-lea. „Aşadar, scrie Morus, trebuie să spun, şi nădăjduiesc c-o să mă ierte Dumnezeu, că nu cunosc, dintre toate cârmuirile pe care le-am văzut sau despre care am auzit, vreuna care să nu fie o uneltire a celor bogaţi împotriva celor săraci; sub cuvânt că ei conduc treburile ţării, nu-şi urmăresc decât propriile scopuri şi scornesc toate mijloacele şi meşteşugurile cu putinţă numai pentru asta. Întâi furând cu atâta neruşinare şi apoi ca să-i poată pune pe săraci să se spetească muncind pentru ei în schimbul celor mai mici simbrii de închipuit. Iar, ca să ajungă să pună în faptă toate aceste constrângeri, atunci cheamă în sprijin legile, transformând poporul într-o populaţie”. Ceea ce a scris cândva Morus se potriveşte astăzi de minune ţării noastre.
Iar dacă gânditorul englez şi-a creat o ţară imaginară pe care a numit-o „Utopia”, asta nu înseamnă că fiecare dintre noi am putea face acelaşi lucru. Impresia de realitate pe care mi-o produce cartierul, strada, oraşul în care locuiesc aş vrea să fie chiar realitatea adevărată, şi nu vreau să fug într-un imaginar utopic, aşa cum au fugit Morus în „Utopia” şi Platon în „Republica”.
În localităţile noastre, aşadar, solidaritatea oamenilor a luat forma unor găşti. Iar aceste găşti au pus mâna pe şcoală, biserică, poliţie, dispensar. Multe localităţi rurale sunt cucerite politic de către găştile parvenite, pe care niciun scrutin electoral nu le va da la o parte. Iar măsurile lor administrative nu reglementează, ci tulbură. Şi astfel, comunităţile noastre sunt lipsite de unele drepturi, distribuindu-şi puterea doar în interiorul unui cerc restrâns de persoane. Situaţie în care vine statul cu legi pentru a pune cât de cât ordine în aceste comunităţi. Înţelegem că şcoala, biserica, căminul cultural nu mai fac faţă unei solidarităţi specifice unui popor cu ajutorul culturii şi ea a rămas pe seama legilor specifice unei populaţii.
13 Comentarii
Anonim
Astăzi omul simplu nu mai stă acasă, își face bagajul cu cățel , purcel și pleacă în țări străine, că aici furturile realizate de politicieni au devenit insuportabile.
Anonim
El și-a luat lumea im cap ca Fat-Frumos, in căutarea de himere
Anonim
Și/ au luat lumea în cap de foame și de prea multă hoție în țara asta și nu de altceva.
Anonim
Si, acolo , este altfel ? Thomas Morus , care a scris despre carmuirile alese democratic , nu este vreun roman plecat in tari straine. El scria acum cateva sute de ani despre ceea ce se intampla in acele tari straine in care pleaca ai nostri !
Anonim
Dacă ar fi fost mai bine în România decât altundeva , românii s- ar fi întors. Ori realitatea este că majoritatea nu s- au mai întors.
Eu nu zic că nu este corupție și hoție acolo, dar acolo este în limite rezonabile, în timp ce la noi a depășit orice limită.
În străinătate cu salariu minim pe economie reușești să supraviețuiești (plătești chirie, întreținere, naveta și ceva de mâncare), în timp ce la noi abia îți plătești naveta la locul de muncă.
Daniel
Legile actuale sunt basme? Probabil de aceea nu sunt respectate.
Anonim
Este perfect adevărat, găștile au pus mâna pe stat.
La acest momement ne confuntăm cu o mafie care se găsește numai în interiorul instituțiilor de stat.
Avem MAFIE în Ministerul Educației, în Ministerul de Interne, în Ministerul Justiției, etc.
Unde te duci dai de mafie.
În sistemul bugetar nu te poți angaja dacă nu contactezi mafioții și nu le dai dreptul.
În sistemul bugetar, nu este de ajuns că ai dat șpaga cea de toate zilele la intrare, dar trebuie să fi și silitor, cap plecat și doar să execuți ordinele.
Anonim
Totuși sistemul de educație este fruntaș în ale corupției și încălcării legilor.
La acest moment ne confruntăm cu ordine verbale ale conducătorilor din ISJ Arges care incită la încălcarea legii.
Până în prezent niciun executant direct (contabilii, etc. nu sunt afectați de aceste furturi financiare) nu a avut curajul să spună că ordinele sunt ilegale și că măcar solicită ca acestea să fie date în scris.
Din păcate situația în sistemul de educație de la acest moment este o situație mult mai gravă decât cea din armată de pe vremea lui Împușcatu, vremuri în care te puteai împotrivi executării ordinelor care nu erau egale fără să suporți consecințe.
În schimb, astăzi, dacă inspectoratul dă ORDIN pe unitate ca salariile cadrelor didactice să fie ciuruite (cu încălcarea gravă a legii), toți contabilii se execută. Cazuri concrete: plata orelor suplimentare, trecerea în tranșe de vechime (care conform noilor ordine nu se mai realizează), intrarea la apă a plății orelor de dirigenție, etc.
Oare câte cadre didactice au sesizat că sunt furați la plata orei/ orelor de dirigenție?
Etc.
Sunt foarte multe de spus de furtul care se comite în acest domeniu, atât din buyunarul direct al cadrului didactic , cât și din buzunarul instituției.
Anonim
Erată
ordinelor care nu erau legale fără să suporți consecințe.
Anonim
Cate castiguri din orele de meditatii au fost declarate la fisc de profesorii din invatamantul nostru ?
gogo
Ion e anonim se leagă de contabilii pentruca nu poate sa taca
Anonim
Nu știu dacă Ion este anonim, dar gogo sigur este anonim.
Anonim
„Aşadar, scrie Morus, trebuie să spun, şi nădăjduiesc c-o să mă ierte Dumnezeu, că nu cunosc, dintre toate cârmuirile pe care le-am văzut sau despre care am auzit, vreuna care să nu fie o uneltire a celor bogaţi împotriva celor săraci; sub cuvânt că ei conduc treburile ţării, nu-şi urmăresc decât propriile scopuri şi scornesc toate mijloacele şi meşteşugurile cu putinţă numai pentru asta. Întâi furând cu atâta neruşinare şi apoi ca să-i poată pune pe săraci să se spetească muncind pentru ei în schimbul celor mai mici simbrii de închipuit. Iar, ca să ajungă să pună în faptă toate aceste constrângeri, atunci cheamă în sprijin legile, transformând poporul într-o populaţie”.
Asadar , nimic nu-i nou ! De secole se intampla aceleasi lucruri, la romani,la englezi , germani,americani si cate natii or mai fi pe pamant !