Se întâmplă ca tinerii din ziua de azi să uite de adevăratele valori ale vieţii, să uite că trebuie să lupte pentru ceea ce-şi doresc, pierzând şansa succesului. Tânărul argeşean Ioan Deaconu, cel care a obţinut punctaj maxim la Şcoala de Poliţie „Vasile Lascăr” din Câmpina, ne destăinuie câte ceva despre paşii spre reuşită, pe care oricine ar trebui să-i pună în practică.
„Perseverenţă şi multă muncă”
Când şi-a dat seama că vrea să urmeze această şcoală, a început serios să facă meditaţii, antrenamente intense, având mereu sprijinul familiei.
„Tinerilor din ziua de azi le dau un sfat: să nu se dea bătuţi niciodată, să ţină capul sus şi să muncească pentru a-şi atinge scopurile. De când eram mic, am avut o pasiune pentru acest domeniu, al Poliţiei, şi am dat tot ce-i mai bun pentru a reuşi. Cu siguranţă, nu mă voi opri aici!”
Dintotdeuna a fost pasionat de sport, iar acum Ioan este vicecampion mondial la karate, vicecampion european şi de trei ori campion naţional.
„Am început să practic karate dintr-o «greşeală»! Prima dată, fratele meu mai mic a găsit pe o bancă un pliant. A făcut avion din el, dar acasă, găsindu-l în ghiozdan, a văzut anunţul. S-a dus la un antrenament şi a văzut că îi place. Aşa m-a convins şi pe mine să încerc. Cu siguranţă, sportul a avut o importanţă foarte mare în rezistenţă, viteză, dar şi atitudinea pe care o am. Sportul m-a format fizic şi psihic”.
„Principii şi credinţă”
Ioan a avut familia mereu aproape, de asemenea şi pe profesorul său. El consideră că fără munca pe care a depus-o în educarea lui şi fără ambiţia care i-a fost transmisă nu putea duce nimic la capăt.
Se ghidează după principiul „dau tot ce e mai bun în fiecare zi”. Îi este recunoscător lui Dumnezeu pentru fiecare moment al vieţii. Vine dintr-o familie numeroasă, mai are 9 fraţi, dar acum părinţii lui sunt mândri că fiecare a reuşit să-şi croiască un drum.
„Un vis împlinit”
Pentru cei care îşi doresc o carieră în poliţie, Ioan ne-a povestit cum a fost în prima zi.
„Când am aflat rezultatul am avut fluturi în stomac… Imediat am ieşit afară şi l-am căutat pe tata ca să-i dau vestea. Locul I pe ţară. Sincer, mă aşteptam să fiu printre primii 10, dar nu mă gândeam la o asemenea reuşită. Prima zi a fost foarte obositoare, din cauza informaţiilor în număr mare pe care le-am primit. Recunosc, m-am speriat puţin, nefiind obişnuit cu programul lor, dar, uşor, uşor, m-am adaptat. Acum, nu mai am nicio problemă. Îmi este dor de familie şi abia aştept să vin în acest weekend acasă. Colegii sunt OK, iar deschiderea a avut loc. Deja am început să învăţăm să ne deplasăm în formaţie şi să folosim formule de adresare adecvate. Viitorul sună promiţător şi sunt nerăbdător să încep această meserie”.
