În fiecare marţi şi duminică, biserica romano-catolică din centrul Piteştiului este plină. În restul zilelor însă, bate vântul prin lăcaşul de cult; de-abia dacă se adună o mână de oameni la Sfânta Liturghie. Parohul, frământat de problemă, a căutat răspunsul în ultimele zile. L-a găsit şi l-a întristat profund…
Câţi enoriaşi păstoreşte?
Păstorul sufletesc al comunităţii romano-catolice argeşene, George Chereceş, a venit din Moldova în iunie 2016, preluând funcţia de la predecesorul său, Iosif Cobzaru. Tânăr, energic şi inimos, preotul era pus pe fapte mari, iar prioritatea sa era revitalizarea parohiei. Ce a gândit a şi pus şi în practică, astfel că, după doar câteva luni, la Piteşti era adusă relicva cu moaştele Sfintei Faustina Kovalska, apoi cea a Sfintei Tereza de Calcutta, totul culminând, după un timp, cu aducerea unui fragment din sfintele odoare ale lui Anton de Padova, cel mai îndrăgit sfânt din lumea romano-catolică. În februarie 2017, la Piteşti venea într-o vizită pastorală şi episcopul-auxiliar Cornel Damian. Motive de bucurie duhovnicească pentru catolici. Dar cu toate aceste eforturi, preotul a observat că numărul celor care participă la celebrarea slujbelor este mic. Fluctuaţiile se înregistrează în fiecare marţi, zi dedicată Sfântului Anton şi, evident, duminica. Parohul s-a întrebat, firesc, câţi enoriaşi păstoreşte cu adevărat? În statistica primită la preluarea funcţiei, numărul era impresionant, dar a observat discrepanţa dintre hârtie şi realitate. În urmă cu două săptămâni a pornit la sfinţirea caselor, conform unui tabel cu programare pe fiecare cartier. Prilej pentru un recensământ, cu titlu neoficial. Aşa a descoperit adevărul pe care-l intuia…
200 de familii!
În mod concret, în Piteşti şi împrejurimi există în jur de 200 de familii declarate romano-catolice, cu menţiunea că printr-o „familie” se poate înţelege şi un singur membru; spre exemplu, un bătrân văduv, cu copiii plecaţi în străinătate. Preotul George Cherecheş explică fenomenul: „Erau mulţi catolici prin anii 1970-1980, când unii au venit din Moldova pentru a lucra la combinatul «Arpechim». Vremurile s-au schimbat. Cei mai tineri au plecat în străinătate, mai ales în Italia. Au rămas în general cei vârstinici, dintre care unii au răposat. Media de vârstă fiind înaintată, mulţi catolici, deşi ar dori, nu se pot deplasa la biserică…” Şi totuşi cum se face că în fiecare marţi lăcaşul este plin? Ne lămureşte tot preotul: „Pe lângă romano-catolici, marţi vin mulţi ortodocşi care-l cinstesc în mod special pe Sfântul Anton. Acesta aduce binefaceri în vieţile tuturor, indiferent de confesiune…” Pentru a le face şi lor o bucurie, au fost editate calendare bisericeşti „comune” în care sunt trecuţi, pe fiecare zi, atât sfinţii „catolici”, cât şi cei „ortodocşi”. Este firească întrebarea: care este viitorul comunităţii? În ritmul acesta, matematic, în 15-20 de ani, catolicii piteşteni vor fi rarităţi! Parohul îşi păstrează o doză de optimism şi nădăjduieşte că nu se va adeveri „sumbra profeţie”. Se bazează şi pe catolicii care, deşi s-au căsătorit cu ortodocşi, poate îşi vor boteza pruncii în cultul romano-catolic. În plus, este posibil ca unii dintre cei plecaţi în străinătate să se întoarcă în oraşul natal, ei sau copiii lor să frecventeze biserica „Sfinţii Apostoli Petru şi Paul”.