A intrat în cabinet un bărbat relativ scund, cu fizionomie şi prestanţă de om şcolit. Mi-a întins biletul de trimitere de la medicul de familie, buletinul de identitate şi cardul de sănătate. L-am rugat să ia loc şi să-mi spună ce necaz are. „Am ajuns la 60 de ani şi se pare că de data asta-i vorba de un fleac. Dar acum şapte ani am avut o cumpănă cumplită. Nu vă mai amintiţi de mine şi este firesc la câţi bolnavi vă trec pragul în fiecare zi. Sunt bun prieten cu un văr de-al dumneavoastră. El m-a adus atunci aproape cu forţa în acest cabinet. Se pare că vă datorez viaţa!”
După câteva clipe, reamintindu-mi totul, i-am replicat: „Nu se pare, cu siguranţă v-am salvat viaţa”. Meritul meu a fost că i-am diagnosticat fără ezitare un melanom malign şi l-am convins să plece a doua zi spre a fi internat şi operat urgent într-o clinică universitară.
Cu melanomul malign, una dintre cele mai cumplite tumori din patologia umană, nu-i de joacă. În urmă cu trei decenii speranţa de viaţă a unui asemenea bolnav, indiferent de tratamentul făcut, rar trecea de şase luni.
Pe acest domn l-au operat şeful clinicii şi un confrate din generaţia mea. Rezultatul biopsiei a fost melanom malign stadiul IV (foarte grav).
Nu trăieşte azi doar datorită mie. A fost o intervenţie chirurgicală reuşită, ani de zile nu s-a abătut în a urma tratamentele indicate ulterior (Interferon şi altele), şi-a păstrat optimismul şi nu a căzut în depresie, nu s-a mai expus niciodată la soare, evitând să poarte şi cămăşi cu mânecă scurtă, fosta tumoră fiind pe un braţ, familia i-a fost mereu alături, iar de Dumnezeu s-a apropiat singur.
Pronosticul unui bolnav cu melanom malign este un fel de ruletă rusească. Am avut pacienţi care au murit în câteva luni, dar şi alţii care trăiesc după 10-15-20 de ani de la operaţie.
P.S: În plină putere de muncă, din cauza altor boli, cei doi chirurgi care l-au operat pe acest domn au murit acum câţiva ani.
