Generaţiile noastre au nevoie de Eminescu. În această cheie s-a încheiat, ieri, emisiunea „Subiect de presă„, de la Antena 1 Piteşti, realizată de Cristina Munteanu şi Mihai Golescu, oaspete în platou fiind prof. dr. George Ene, autorul – printre altele – a excelentei cărţi intitulate „Eminescu, securitatea şi siguranţa naţională a României”. Pe micul ecran a fost conturat şi portretul jurnalistului politic Mihai Eminescu.
„Eminescu este legat de întreaga realitate românească, în istoricul ei, în prezent şi în devenire. Eminescu este o adevărată instituţie de protejare şi promovare a intereselor naţionale, este un model de jurnalism, de civism, de conştiinţă naţională în cel mai înalt grad”, a apreciat invitatul din platou. Câteva dintre ideile formulate „pe sticlă” de reputatul eminescolog le puteţi citi în ceea ce urmează.
Atent, incomod, vizionar
* Sunt foarte puţine subiecte de interes în legătură cu românii, cu România despre care să nu fi scris Eminescu. Avea o viziune foarte largă. El aviza fiecare fiinţă vie în legătură cu datoria pe care o avea faţă de ţară, faţă de viitorul ei.
* Eminescu era printre cei mai informaţi oameni din România. Colabora cu redacţii din toată Europa. Atent la tot ce se întâmplă, nu-i scăpa niciun eveniment important.
* Apetenţa lui Eminescu pentru informaţii din toate domeniile este uimitoare. Era ca un om al Renaşterii căruia nimic nu îi este străin. Manifesta un interes aparte pentru fiecare domeniu al cunoaşterii. El îşi lua informaţia din presă, din realitatea politică pe care o supraveghea sau o asista inclusiv în Camera Deputaţilor, din viaţa cotidiană, din cărţi, din surse istorice şi, mai ales, din meditaţie.
* Eminescu era o prezenţă continuă în spaţiul metafizic, un refugiu în istorie şi în viitor.
* Eminescu avea coloană vertebrală.
* Eminescu a fost permanent incomod. Se angaja în dezbaterea celor mai importante idei care interesau naţiunea română, dar şi în dezbaterea unor idei europene. Eminescu trecea drept doctrinar al Partidului Conservator, dar el exceda de fiecare dată doctrina, fiindcă încerca cu gândirea proprie să găsească un sens necesar dincolo de idei preconcepute, dincolo de linii trasate de partide sau sugerate de puterile care ne aveau sub protectorat sau sub o influenţă.
„”
Pătruns de timpuriu de efervescenţa spiritului naţional, Eminescu şi-a fixat drept ţel misionar slujirea intereselor naţionale, nu numai prin artă, dar şi prin propagandă, contrapropagandă şi implicare directă în acţiuni oculte, vizând desăvârşirea Unirii. Din perspectiva realizării Unirii, Eminescu a acordat atenţie în special păstrării limbii, religiei, tradiţiilor, cutumei, elemente care constituiau liantul, dar şi motivaţia acestui demers. Militând pentru desăvârşirea Unirii, Eminescu a protestat împotriva politicilor imperiilor ţarist şi austro-ungar, având ca scop discriminarea politică, socială, lingvistică, religioasă, deznaţionalizarea comunităţilor româneşti din teritoriile anexate, precum şi colonizarea aşezărilor locuite de aceştia.
