Nu mă pricep cine ştie ce la teoria comunicării, dar practica m-a învăţat că, dacă vreau să transmit o informaţie clară sau un mesaj puternic, trebuie să mă axez doar pe acea informaţie sau mesaj, şi nu să mă „risipesc” în nu ştiu câte alte direcţii. Este şi motivul pentru care conferinţa de presă de ieri a Consiliului Judeţean mi s-a părut un ghiveci…

De ce? Păi, câţiva şefi ne-au servit, într-o jumătate de oră: deszăpezire – cu sare, antiderapant şi utilaje cu lame, deşi, între noi fie vorba, nu prea a nins; cultură – cu debutul săptămâna viitoare a Centenarului Marii Uniri la Muzeul Goleşti, prilej de slujbă religioasă şi de spectacol folcloric grandios, printre altele; salvare montană – cu explicaţia că a cam fost descoperită, cu ajutorul câinilor, zona în care trupul unui tânăr e acoperit de zăpada provenită din avalanşa din Munţii Bucegi; buget – aici, vechea poveste că sunt bani doar pentru supravieţuire, dar… cu „renumeraţie” mare, coane Fănică!; Moliviş – subiect dat de-a dura an de an, dar nu pe pârtia de schi, că asta lipseşte; plus alte ingrediente… Seamănă cu un ghiveci, nu?

Poate că în acest tip de comunicare, emiţătorii, adică şefii de la Consiliul Judeţean, au vrut să ne „îndoape” ieri cu cât mai multe, având în vedere că nu ne-am mai văzut de anul trecut într-un asemenea cadru. Numai că noi, receptorii, n-am înţeles prea clar care a fost, în meniu, felul principal. Care a fost Subiectul? Evenimentul cultural? Păi, dacă despre el este vorba, cred că trebuia să ni se spună că a fost ales ca loc de desfăşurare Conacul Goleştilor nu pentru că acolo se află Tronul regal sau Biroul regal, ci fiindcă Goleştii au fost primii iluminişti ai acestei ţări, care au luptat pentru împlinirea idealului secular al naţiunii române: unitatea statală. Şi, de asemenea, cred că era normal să ni se explice dacă suma alocată acestei manifestări – 50.000 lei, din câte am auzit pe colo şi pe dincolo – e prea mică sau prea mare pentru un buget de austeritate sau dacă, din sărăcia şi nevoile noastre, am găsit nimerit să-i chemăm să ne cânte, printre alţii, pe foarte apreciaţii Veta Biriş şi Nicolae Furdui Iancu. „Săracii” de ei!

Sau poate că subiectul principal a fost bugetul? Nu ştiu… Mi-au rămas însă clare – şi cu ele am plecat acasă – următoarele cuvinte ale preşedintelui Dan Manu: „Investiţii minimale privind supravieţuirea”. Deci, cum ar veni, nu avem bani decât să trecem strada… Sau, mă rog, avem bani doar pentru salarii de bugetari, bine rotunjite, şi pentru… Hop şi Hălăi-şa, evident, din „Respect pentru valorile naţionale”…

Şi-atunci, în aceste condiţii, fără investiţii, ne mai arde, oare, de vreo sărbătoare? Adicătelea, n-avem bani, dar – vorba poetului – „iubirea de moşie e un zid”? Poate că da. Despre viitor? Mai nimic! Ei, păi atunci, în acest an al Centenarului, ar trebui să schimbăm sloganul. Ce ziceţi de „Hălăi-şa, hălăi-şa, ce dacă moare investiţia!”?

Distribuie pe Facebook

Gabriel Lixandru

See Full Bio