Populaţia geriatrică, cuprinzând indivizii cu vârsta de peste 65 de ani, reprezenta, în 1992, peste 6,5% din populaţia lumii şi se estimează că în anul 2050 va atinge 20%. Îmbătrânirea se asociază cu imunodepresie şi multiple comorbidităţi (diverse boli cronice).
Peste 97% din cauzele sindromului febril la vârstnici sunt cele infecţioase şi de cele mai multe ori au caracter atipic. Uneori singurele simptome ale infecţiei sunt astenia şi adinamia, cu afectarea stării generale, fără febră. Febra, semnul clasic caracteristic al infecţiei, poate fi absentă în 30-50% din cazuri la vârstnici, chiar când aceştia suferă de infecţii grave (pneumonia, endocardita bacteriană etc.).
Infecţiile de tract urinar reprezintă cca 62% dintre ele, de cele mai multe ori pe fond de microlitiază renală la femei şi de adenom de prostată la bărbaţi. Cateterismele urinare (cu sonde uretrale), practicate în diverse unităţi sanitare în care aceşti bolnavi au internări repetate, sunt manevrele care populează căile urinare cu germeni patigeni selecţionaţi, rezistenţi la antibiotice.
Infecţiile pulmonare ocupă 24% din cauzele febrei la vârstnici. Virozele respiratorii din sezonul rece afectează prioritar acest segment de populaţie. Pneumopatiile acute cu agenţi de trecere (Mycoplasma Pneumoniae, Clamidia etc.), sunt atipice şi greu de încadrat fără izolarea germenilor din spută şi sunt incorect tratate în general. Pneumoniile pneumococice sunt majoritare în sezonul rece, complicând diverse viroze respiratorii, cu mortalitate ridicată la vârstnici. Vaccinarea antipneumococică ar trebui aplicată la pachet cu cea antigripală şi nu se aplică sistematic la noi. Un grup aparte îl constituie infecţiile pulmonare nosocomiale (cu germeni de spital), selectaţi şi rezistenţi la antibiotice uzuale.
Infecţiile tractului digestiv sunt de actualitate, în special în contextul creşterii populaţiei vârstnice instituţionalizate (secţii de bolnavi cronici, cămine de bătrâni, azile etc.). Internaţii în aceste locaţii aduc cu ei bacterii de tract digestiv rezistente la terapie (Salmonella şi reputatul Clostridium Difficile). Colegii de salon cu imunodepresii diverse induse de multiple terapii în antecedente, se pot contamina cu aceşti germeni şi cresc ocazional mortalitatea secţiei. Şi internaţii suferind de demenţa Alzheimer, diabet zaharat şi sechelarii antecedentelor vasculare cerebrale pot fi victimele infectării cu germenii respectivi.
Un grup aparte de vârstnici internaţi pe lungi perioade sunt cei imobilizaţi la pat, care dezvoltă escare de decubit (ulceraţii cronice, atone ale suprafeţelor de sprijin pe saltele obişnuite). Ele se suprainfectează cu germeni rezistenţi, omniprezenţi în aşezămintele respective şi sunt greu de gestionat sub aspectul toaletei zilnice, corecte şi costisitoare.
Cred că la nivel general, infecţiile cronice la pacienţii vârstnici sunt subestimate şi neluate suficient în seamă de sistemul nostru medical care înoată în sărăcie şi oarece promiscuitate.
Alte cauze ale febrei, neinfecţioase, sunt mai rare (ocupă restul de 3%), însă menţionăm pe cele mai întâlnite: boala Horton (arterita temporală), leucemii şi limfoame, unele cancere de organe.
P.S. Viaţa nu se împlineşte prin uitarea suferinţei, ci prin transformarea conflictului în înţelegere şi a cruzimii în tandreţe.
