Articolul „Pădurile sunt tăiate în draci. Dar tot nu le-ajunge!”, publicat în ediţia de luni a ziarului nostru, a stârnit – aşa cum vă informam – mai multe comentarii din partea cititorilor. Ieri, însă, ne-a scris şi Armand Chiriloiu, director al Direcţei Silvice Argeş.
Pe scurt, şeful pădurilor din judeţ a ţinut să răspundă la întrebarea formulată de autorul articolului: cam câţi metri cubi de buştean coboară zilnic pe Transfăgărăşan şi cam câţi ar trebui să coboare astfel încât exploatatorii de cherestea să fie satisfăcuţi?
Cât se taie şi se cară?
Dl. ing. Chiriloiu ne-a comunicat că, în 1990, Direcţia Silvică Argeş administra aproximativ 275 mii de hectare fond forestier, iar azi mai are 113 mii hectare, deci aproximativ 41% din fondul forestier naţional al judeţului.
„Posibilitatea de recoltare a masei lemnoase pentru Ocolul Silvic Vidraru este de 45 mii mc/an (conform Codului Silvic – Legea 46/2008, art. 59, alin. 4: „Suprafaţa arboretelor prevăzută în amenajamentul silvic a fi parcursă cu lucrări de îngrijire şi de conducere este minimală”), aici referindu-ne numai la pădurile proprietate publică a statului administrate de ocol.
La un calcul simplu, ar trebui să tranziteze pe DN7C circa 1.500 maşini încărcate cu minimum 30 mc lemn numai din pădurile proprietate publică a statului administrate de direcţia silvică. Dacă raportăm volumul de masă lemnoasă posibil de recoltat la întregul fond forestier (public şi privat) al bazinetului Vidraru, numărul maşinilor ce pot tranzita DN7C se măreşte semnificativ” – ne-a spus şeful Direcţiei Silvice.
E clar, domnule director: deci, conform legii, într-un an 1.500 de camioane pot căra de la munte (bazinetul Vidraru) 45.000 mc de lemne din pădurile statului. Asta înseamnă 50 de camioane pe lună, cu câte 30 mc de lemne, nu-i aşa?
Aşadar, unul, maximum două camioane pe zi, numai cu buşteni din fondul public. Noi vedem mai multe în acea zonă, dar, fireşte, nu sunt luate în calcul tirurile cu lemne din fondul privat…
Cam cât înseamnă asta calculat în… păduri tăiate, şeful Direcţiei Silvice nu ne precizează, dar nu uită să adauge că, pe piaţă, cererea lemnului necesar pentru încălzirea locuinţelor şi pentru industrializare „este mult mai mare decât posibilitatea fondului forestier proprietate publică a statului”. Deci exact cum spuneam: Pădurile sunt tăiate în draci. Dar tot nu le-ajunge!
„Şi-au inventat legi”
Vom încheia cu un fragment dintr-un comentariu făcut ieri în mediul vitual de o cititoare, Delia Dumitrică: „S-a ştiut dintotdeauna că România este o «Verde(a) Montană». Acum văd că şi-au inventat legi care să permită jaful.
Acum mă întreb aşa, retoric, unde sunt ziarele din judeţ, alea de maxim tiraj (şi de minim… titraj), de nu vorbesc despre asemenea hoţii? Este adevărat, numai ziarul acesta a semnalat, de atâţia ani, tăierile fără raţiune a pădurilor”.
Gabriel LIXANDRU
Un Comentariu
Elena Delia Dumitricāa
Ceea ce se intampla in tara MEA , a NOASTRA, e de neconceput. Cred ca am putea sa formam un asa-zis cordon uman, asa cum românii au facut, pare-mi-se, in jurul Parlamentului, in semn de protest fata de coruptia alesilor. Cred ca nu ne ramane decat sa blocam strazile pe unde coboara acesti mastodonti cu lemnele , tinandu-ne de mânā. Poate e o utopie, dar macar atragem atentia Europei la ceea ce consimt guvernantii nostri, fācātori de legi pāgâne. Daca puteti genera o astfel de miscare d-voastra, Ziarul Argesul, eu particip. Nu numai cu prezenta .