Nicolae Pană
Aşa au hotărât sorţii: comuna Coşeşti să fie prima care intră în analiza noastră. Am purces la drum alături de un interlocutor la înălţime, primarul Nicolae Pană, bine şcolit şi mânat de intenţii bune pentru localitatea pe care o conduce. Situată la 25 km de municipiul Piteşti, pe Valea Râului Doamnei, comuna este cunoscută în special datorită meşterilor săi populari şi Festivalului Ţuicii, o adevărată marcă locală care aduce faimă aşezării. Comuna este străbătută pe malul stâng al Râului Doamnei de şoseaua judeţeană DJ 731, care o leagă spre nord de Pietroşani, Domneşti (unde se intersectează cu DN 73C), Corbi şi Nucşoara şi spre sud de Dărmăneşti (unde se termină în DN 73). De asemenea, pe malul drept al Râului Doamnei trece prin comună şoseaua judeţeană DJ 731D, care duce spre nord la Pietroşani şi spre sud la Dărmăneşti şi la Miceşti.
Şapte sate şi un cătun
* atestare documentară: 1497;
* populaţie: 5.200 persoane;
* sate componente: Coşeşti (reşedinţa), Jupâneşti, Lăpuşani, Leiceşti (cu cătunul Corbu), Păcioiu, Petreşti şi Priseaca (comuna s-a format prin unirea a trei localităţi);
* suprafaţa: 6.228 hectare;
* relief: variat, de la lunci joase până la dealuri de 400 de metri înălţime;
* căi de acces: DJ 731 Piteşti – Piscani – Nucşoara; DJ 731D Miceşti – Jupâneşti – Pietroşani;
* agenţi economici: prelucrarea materialului lemnos; meşteşuguri (olărit, fabricare de bunoaie, fierărit); industria uşoară.
Primăria
„Prin educaţie putem îndrepta totul”
Primarul Nicolae Pană crede cu tărie în forţa educaţiei, motiv pentru care una dintre principalele sale preocupări vizează îmbunătăţirea condiţiilor de învăţământ din localitate. „Sunt un mare promotor al meşteşugurilor şi tradiţiilor. Este foarte important să ştim de unde venim pentru a şti încotro ne îndreptăm. Privind spre lume, este clar că anumite idei trebuie să fie îmbrăţişate, dar fără a ne pierde identitatea naţională. Pe de altă parte, pentru a schimba societatea trebuie acţionat la nivel de individ, iar aici un mare rol îl are educaţia. Dacă din punct de vedere ereditar nu avem ce să facem, prin educaţie putem îndrepta şi îmbunătăţi totul pentru a obţine cetăţeni de calitate care să poată duce mai departe destinele acestei naţiuni”, ne-a declarat edilul din Coşeşti care are un doctorat. Primarul se bucură că a putut revigora Festivalul Ţuicii şi are în plan şi reînvierea Târgului Olarilor, de Rusalii.
Oficialităţi la Festivalul Ţuicii
Proiecte în derulare
În ceea ce priveşte administraţia locală, se află în implementare următoarele proiecte importante:
– sistem de alimentare şi tratarea a apei (2 milioane euro);
– foraje de mare adâncime pentru aducţiunea apei;
– studii topografice;
– nomenclator stradal.
Monumente
În comuna Coşeşti se află Biserica de lemn „Înălţarea Domnului” (1742) din satul Jupâneşti, clădire monument istoric de arhitectură de interes naţional. În rest, alte obiective sunt „prinse” ca monumente istorice de interes local, toate clasificate ca monumente de arhitectură: biserica „Sfinţii Voievozi” şi „Sfântul Ioan Botezătorul” (1839) din Jupâneşti; biserica „Sfinţii Voievozi” (1775) din Lăpuşani; bisericile „Cuvioasa Paraschiva” şi „Sfântul Nicolae” (1775) din Petreşti.
Olăritul, o artă transmisă din generaţie în generaţie
SWOT
În demersul nostru, un punct important îl reprezintă aşa-numita Analiză SWOT, menită să aducă în prim-plan şi într-un mod sintetic punctele forte, punctele slabe, oportunităţile şi ameninţările. La ce foloseşte? În primul rând, ştim unde ne aflăm şi, în al doilea rând, unde putem acţiona pentru a face lucrurile să meargă mai bine. Aşadar…
Puncte tari
– drumul de acces spre Nucşoara se află într-o stare bună;
– reţeaua hidrografică e pusă la punct, Râul Doamnei fiind alimentat de numeroşi afluenţi precum Valea Păcurarului, Valea lui Băj, Valea Largă, Dădaia, Mateiu;
– oamenii sunt gospodari;
– tradiţiile şi meşteşugurile sunt bine conservate şi puse în valoare;
– prezenţa unei secţii externe a Şcolii Populare de Arte şi Mesrii Piteşti, cu trei componente: dogărit, olărit şi fierărit;
– forţă de muncă bine calificată;
– prezenţa unor cabinete medicale.
Dogarii din Coşeşti, printre cei mai buni din ţară
Puncte slabe
– se înmulţesc terenurile agricole nelucrate;
– migraţia populaţiei spre oraş (inclusiv a celei şcolare – „e nevoie de utiliăţi nu doar unde învaţă copiii, ci şi unde locuiesc!” – dar mai ales a forţei de muncă);
– absenţa centrelor de colectare şi a fabricilor de procesare a fructelor, legumelor şi laptelui;
– starea proastă a drumului judeţean 731D;
– proprietăţi fărâmiţate şi dificil de exploatat;
– uşor declin demografic;
– lipsa reţelelor de canalizare şi gaze naturale.
Cadru natural deosebit
Oportunităţi
– potenţial agroturistic imens (de exemplu, nu sunt pensiuni turistice în zonă);
– potenţial ridicat din punct de vedere al forţei de muncă bine calificată în diverse domenii de activitate;
– sol fertil;
– comuna este ferită de intemperii datorită aşezării pe podişul Cândeşti;
– reţea hidrografică bună;
– comuna e bogată în resurse naturale precum lemnele.
Ameninţări
– starea de degradare a infrastructurii rutiere (pe alocuri);
– calitatea apei (bogată în elemente feroase care necesită tratare, motiv pentru care se va face o investiţie în acest sens);
– reducerea populaţiei (inclusiv cea şcolară).
Aşadar, comuna Coşeşti are multe oportunităţi. Administraţia locală este deschisă către idei noi, către mediul de afaceri, dar în acelaşi timp are grijă să prezerve trecutul, tradiţiile şi meşteşugurile, care, până la urmă, reprezintă cea mai mare bogăţie a aşezării de pe Valea Doamnei…
3 Comentarii
Nicoleta Geambasu
Un proiect foarte frumos! Felicitari, oameni frumosi!
Anonim
Coșești – istorie și tradiție
Comuna Coşeşti este situată în partea centrală a judeţului, la o distanţă de 25 km de municipiul Piteşti. Ea dispune de o suprafaţă totală de 6138 ha şi o populaţie de aproximativ 5300 de locuitori.
Comuna dispune de un relief variat format din dealuri subcarpatice şi lunci, fiind străbătută de la nord la sud de Râul Doamnei. Este legată de reşedinţa judeţului prin Drumul Județean 731 Nucşoara-Piteşti.
Prima atestare documentară este datată 13 septembrie 1494, când Radu voievod întăreşte lui jupan Radul şi fratelui său Badea, moşii, printre care şi jumătate din satul Petreşti.
Sub aspect tipologic, comuna Coşeşti se încadrează în categoria satelor răsfirate. Are o reţea întinsă de uliţe de-a lungul cărora se află gospodăriile separate de grădini cu pomi fructiferi sau culturi de porumb, cartofi şi alte legume.
Cea mai veche şcoală din comună a luat fiinţă în satul Jupâneşti, din iniţiativa sătenilor, pe lângă biserica din sat, în ultimul sfert al veacului al XVIII-lea, probabil după 1776, an în care Alexandru Ipsilanti dă hrisovul privind reorganizarea şcolilor din Ţara Românească.
Biserica de Lemn din Jupâneşti (1742), monument istoric, reprezintă o culme a creaţiei crucerilor argeşeni, prin ampla şi variata sa decoraţie arhitecturală. Biserica a fost realizată în două etape: prima dată a fost ridicată biserica propriu-zisă şi peste câţiva ani s-a construit pridvorul cu clopotniţă. Prelungirea bisericii cu acest mare pridvor s-a făcut din nevoia de a se crea un mic loc de adunare unde sătenii să discute problemele obştii şi să guste în tihnă din prinosuri la diferite praznice. Tot aici, preoţii şi ţârcovnicii trebuiau să înveţe pe copiii satului să descifreze bucoavnele pe ceasloave şi psaltiri, acest amvon fiind prima şcoală a satului. În 1839-1842, în timpul Regulamentului Organic, în curtea acestei biserici a fost construită prima şcoală sătească.
Căminul cultural, ca instituţie, a luat fiinţă abia din 1933. Din iniţiativa intelectualilor, studenţilor şi elevilor din Coşeşti, Jupâneşti şi Leiceşti, au fost puse bazele Căminului Cultural cu numele de „Râul Doamnei”, cu sediul în comuna Coşeşti. Perioada cât a durat acest cămin cultural a constituit ani de intensă şi aproape permanentă activitate culturală.
De-a lungul celor 523 de ani de existență a comunei Coşeşti, două meşteşuguri s-au impus în activitatea locuitorilor şi au facut-o cunoscută: olăritul și dogăritul.
Apariţia olăritului pe aceste meleaguri este motivată în primul rând de existenţa solului argilos și de lipsa pământului arabil care să asigure existenţa locuitorilor. Olăritul a reprezentat o ocupaţie tradiţională perpetuată din generaţie în generaţie, practicată cu evident profesionalism, indiferent de sex, în spiritul respectării particularităţilor relevate prin structura morfologică şi repertoriul ornamental al produselor ceramice.
Un obicei încetăţenit în comuna Coşeşti era până nu demult „pusul oalelor” în seara de „Lăsatul secului”. Fete şi flăcăi se adunau într-o casă unde pe o masă erau puse diferite obiecte (pieptăne, săpun, grâu, bani etc.), fiecare având o anumită semnificaţie. După ce erau amestecate şi acoperite cu câte o oală, fetele şi flăcăii, pe rând, ridicau oalele. Dacă ridica un băiat oala sub care se găsea grâu, se spunea că se va căsători cu o fată bogată ş.a.m.d.
Lemnul, în special cel de stejar, a favorizat apariţia şi dezvoltarea butoaielor de diferite mărimi, folosite atât în gospodăria proprie, dar, mai ales, pentru vânzare pe bani şi pe „produse” (boabe de porumb şi grâu) în zonele ocupate cu vii sau pruni.
În comuna Coşeşti o adevarată înnoire în meşteşugul dogăritului a adus un anume Iosif Hernest, originar din Austria sau Germania, care a lucrat mai întâi la Fabrica de spirt de la Clucereasa. Pe la 1850 a fost adus de Mestecăneni, oameni înstăriţi și negustori în comună, unde s-a stabilit pentru totdeauna. El dădea gardin cu o unealtă anume şi înlocuia cercul de curpen si alun, cu cercul de fier, mult mai rezistent.
Astăzi dogăria este la loc de cinste în Coşeşti, iar faptul că oamenii se întreţin din această îndeletnicire demonstrează, dacă mai este cazul, importanţa care i se dă acestei frumoase meserii.
O adevărată bogăţie au constituit-o livezile cu pomi fructiferi, în special cele cu pruni. Dacă, la început, prunele se opreau şi se uscau, treptat ele au devenit materie primă pentru producerea alcoolului, sursă însemnată de venituri pentru familiile producătoare. Astfel, în anul 1838 au fost număraţi în Jupâneşti 8646 pruni şi numai 51 meri, peri, nuci şi cireşi şi 3 duzi pentru ca, în 1900, recolta de prune consemnată să fie de 150.000 kg.
Înainte de 1900 au funcţionat cca. 30 cazane simple, pentru ca în timpul ocupaţiei germane numărul lor să se înjumătăţească.
Unii gospodari au iniţiat construcţia povernelor amplasate pe malul apei, pentru dinamizarea procesului de răcire. Dacă în anul 1846 existau în Jupâneşti 8 poverne, după 1900 numărul lor ajunsese la 21.
Nu întâmplător s-a luat decizia că începând cu anul 2002 (19 mai) să se desfășoare un „Festival al Țuicii” la Coșești, ajuns astăzi la cea de-a XIII-a ediție. Pe Valea Păcurarului, la invitația primarului Nicolae Pană, zeci de producărori și-au expus „marfa” spre a fi valorificată, dar și meșterii dogari cu ale lor vase din doage de dud și salcâm nu s-au lăsat mai prejos. Am revăzut expunând renumita familie de olari Cristescu din Coșești, după mulți ani, semn că olăritul nu va muri aici.
Îmi doresc nespus acest lucru, ca fiu al comunei, dar mai ales că aici au trăit cei mai renumiți meșteri olari din Argeș: Ion Cristescu (Grindeanu) și Gheorghe Ene. Mă îndreptățește să spun acest lucru și datorită faptului că Școala Populară de Arte și Meserii din Pitești, de câțiva ani, are două clase externe: olărit (coordonator: Alexandrina Petrescu) și dogărit (coordonator: Gheorghe Dima), meșteri populari care îi învață pe copiii locului taina realizării oalelor și butoaielor.
Închei această scurtă expunere cu un cuvânt al meșterului dogar Valeriu Mazilu din Leicești (Coșești): când vei bea un pahar cu vin sau ţuică, gândeşte-te nu numai la timpul şi munca făcută ca să-l obţii, ci şi la felul cum a fost muncit butoiul, la sudoarea depusă, şi apoi să ne închinăm şi să ne bucurăm de gustu-i aparte!
Dr. Sorin Mazilescu
Pr. Giura Marian
Mulțumim D-le Prof. Dr. Sorin Mazilescu! Expunere documentată și cu suflet pus în cuvânt!
Vă mulţumim, părinte, pentru cuvintele dv. La fel şi dlui Mazilescu.