V-am prezentat ieri, graţie corespondenţei din Germania semnate de dr. Mariana Clemens, portretul politicianul ideal. Peste numai doi ani, un robot ar putea candida pentru funcţia de prim-ministru în Noua Zeelandă! Pare de domeniul science-fiction, dar e o chestiune luată în calcul la modul foarte serios. Acest robot deja există, este conectat la o platformă de date – privind situaţia imobiliară, învăţământul, clima, alegerile etc – şi interacţionează pe Facebook cu agenţiile de ştiri.

Ce pot să zic: e formidabil! Scriam recent despre îngrijorarea unui matematician – academicianul argeşean Gheorghe Păun – în legătură cu o preconizată dominaţie a inteligenţei artificiale la nivel mondial. Computerul – cu capacitatea de a se conecta la o reţea planetară – a învins deja omul la şah şi la jocul de strategie GO, făcându-l pe marele campion Gari Kasparov să spună despre aparatul din faţa sa: „Aveam senzaţia că gândeşte”.

Revin la noul „politician” din Noua Zeelandă. El mai are şi alte calităţi. Învaţă tot timpul, este absolut obiectiv şi nu uită nimic. Cel puţin aşa ne este prezentată azi această grozăvie. Prin urmare, nouă, românilor, nu ne trebuie aşa ceva… Cu un robot „absolut obiectiv” la conducerea ţării, în politică n-ar mai exista şmecherie, cârdăşie, interese personale sau de grup, legi prost făcute, licitaţii dedicate şi aşa mai departe. De fapt, fără toate acestea, n-ar mai exista politică, or, în România asta ne ocupă tot timpul…

De fapt, ce vorbim noi aici despre roboţi?! Păi, până la aşa ceva, noi trebuie mai întâi să mergem la şcoală, să învăţăm carte, să citim, să studiem. Or, noi ce facem? Spoială! Abia ce buchisim literele alfabetului, ca să ne descurcăm cu tastele telefonului, habar n-avem de gramatică, scriem şi vorbim cu „că-că” şi cu „bă”, dar sărim direct în „jeep-ul” dat de babacu’ şi mergem la facultate, la particular, să ne luăm licenţe, că asta se poartă în ziua de azi… Uite că n-am încotro şi iar ajung la vorbele unui bun prieten, învăţătorul Dan Ungureanu, care spunea că „lumea s-a împuţit cu facultatea”… Pe vremuri, Kogălniceanu şi Alexandru Ioan Cuza dădeau Legea instrucţiunii publice, cu învăţământul primar obligatoriu, iar acum ce vremuri trăim? Nu cumva va deveni obligatorie facultatea înaintea învăţământului primar? După cum decurg lucrurile, n-ar fi exclus.

Aşa că, deocamdată, cu atâta „inteligenţă” pe metru pătrat, în România avem alte priorităţi. Dar ideea cu robotul în fruntea ţării n-ar fi de lepădat, dacă stăm să ne gândim că acesta nici măcar nu poate fi tras la răspundere. E ideal, nu?

Distribuie pe Facebook

Gabriel Lixandru

See Full Bio