Aparţin unei generaţii în care problemele legate de viaţa sexuală, în copilărie şi adolescenţă, erau tabu pentru părinţii noştri. Erau subiecte intangibile pe care nu le abordau niciodată cu noi de faţă. Privind retrospectiv, medic fiind, pot afirma cu certitudine că inocenţa asta nu ne-a dăunat. Ba chiar ne-a ajutat să ne formăm armonios din punct de vedere sufletesc şi moral. Fără a trăi obsesiv cu gândul la sex, mai devreme sau după anii majoratului, fiecare a descoperit singur ce-i cu acest miracol, dar şi ce necazuri îţi poate aduce.
În anii adolescenţei, educaţia sexuală ar trebui să se facă în şcoli. Mai devreme în niciun caz. Într-o Europă în care din an în an în mai multe ţări căsătoria între persoane de acelaşi sex devine legală, se întâmplă şi alte lucruri îngrijorătoare. Am citit recent că un Centru de Sănătate Sexuală dintr-o regiune belgiană a lansat pe reţelele de socializare un site care prezintă tehnici explicite de sex, chiar şi pentru copii în vârstă de şapte ani! Este o nebunie curată. A fost editat şi un ghid cu desene grafice în acest sens şi este distribuit gratuit micilor elevi. Nişte copii care au organe genitale normale şi nu sunt retardaţi nu au nevoie de aşa ceva.
…Pe la începutul anilor 2000, am fost rugat de aparţinători să consult şi să consiliez un cuplu de tineri căsătoriţi. Foşti colegi la o şcoală ajutătoare, trecuseră puţin de vârsta majoratului, aveau capetele ţuguiate şi priviri precum ale viţeilor ajunşi în faţa unei porţi noi. Ea se plânsese părinţilor că după două luni el nu reuşise s-o dezvirgineze. De ce? Pur şi simplu pentru că nu ştia ce şi cum trebuie să facă el ca mascul! I-am aşezat pe canapeaua din cabinet unul peste altul şi am fost explicit în privinţa dinamicii…
