„Subiect de presă”, ediţie specială, de Ziua României
Ce înseamnă patriotismul în pragul Centenarului? Cei doi realizatori ai emisiunii „Subiect de presă” de la „Antena 1” Piteşti au conturat, de Ziua Naţională, câteva răspunsuri la această întrebare. La 1 Decembrie, Cristina Munteanu şi Mihai Golescu i-au avut ca interlocutori pe Sergiu Rizescu, vicepreşedinte al Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici din România, cu două mandate de deputat în Parlamentul României, şi pe doctorul în istorie Cornel Popescu, directorul Muzeului Judeţean.
Arc peste timp
Sub luminile reflectoarelor, Uvertura la Centenar s-a dovedit a fi o veritabilă lecţie de istorie. Arcul peste timp a fost făcut de directorul Muzeului Judeţean. Acesta a prezentat momentele importante ale Unirii, subliniind din capul locului că procesul istoric a început încă din secolul al XVIII-lea.
„Contextul internaţional a fost deseori favorabil românilor care şi-au dorit să trăiască în graniţele unui singur stat naţional unitar românesc. La 1848, generaţia paşoptistă, cu foarte mulţi argeşeni – Goleştii, Brătienii – a încercat să realizeze statul naţional unitar român. La 1848, Mihail Kogălniceanu, referindu-se la Unire, afirma că „este cheia de boltă fără de care s-ar prăbuşi întreg edificiul naţional”. La Marea Adunare de la Blaj, în 1848, s-a scandat „Noi vrem să ne unim cu Ţara!”. Cu 10 ani înainte, în 1938, Ion Câmpineanu, un boier luminat, a redactat „Actul de Unire şi Independenţă” şi „Osăbitul act de numire a suveranului românilor” – documente care prefigurau procesul istoric de unire a tuturor românilor şi a tuturor provinciilor româneşti în graniţele aceluiaşi stat”, a explicat doctorul în istorie.
Paşi spre unificare
1829 devine un moment important în istoria naţională prin semnarea Tratatului de la Adrianopol care marchează, stabileşte, delimitează graniţa dintre Imperiul Otoman şi Ţara Românească. „În 1829 a fost făcut primul pas spre unificarea naţională; raialele otomane din stânga Dunării au fost restituite Principatelor; totodată a fost înfiinţată şi Miliţia Naţională, adică nucleul Armatei Române moderne. Problema românilor a fost internaţionalizată la 1856, când am primit sprijinul Marilor Puteri, în primul rând al Franţei, care poate fi considerată sora mai mare a României. În 1856 s-a făcut al doilea pas spre unificarea naţională: Delta Dunării şi cele trei judeţe din sudul Basarabiei au revenit Moldovei. Basarabia – o veche vatră românească ce ne aduce aminte de Basarabii de la Argeş – era descrisă de Bogdan Petriceicu Haşdeu drept teritoriul dintre Prut şi Nistru, cu picioarele înmuiate în Marea Neagră şi cu fruntea umbrită de codrii Bucovinei”, a continuat şirul ideilor Cornel Popescu.
Visul de aur
Un alt moment important a fost în 1859, cu dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza şi realizarea Unirii între Moldova şi Ţara Românească (practic, naşterea statului naţional unitar român). Am ajuns la cucerirea Independenţei de Stat, înfăptuită la 1877-1878. Dobrogea, vechi pământ românesc, răpit în 1420 de otomani, a revenit în graniţele României. Apoi, între 1916-1918, România a participat de partea Antantei la Marele Război, în aceşti doi ani trecând de la extaz la agonie şi de la agonie la extaz.
„În 1918 a prins contur visul de aur al românilor; la 27 martie, Basarabia s-a unit cu România, la 15-28 noiembrie, Bucovina s-a unit cu România, la 1 decembrie, ultimele diamante au fost aşezate pe coroana României şi anume Transilvania, Banatul, Crişana şi Maramureşul. România Mare nu este rezultatul unei bătălii. România Mare nu este rezultatul unui tratat, nici al intervenţiei armate. România Mare este rezultatul dorinţei tuturor românilor de a locui în cadrul aceluiaşi stat; este rezultatul unei conştiinţe naţionale care s-a format de-a lungul veacurilor”, şi-a încheiat pledoaria directorul Muzeului Judeţean.
A refuzat pensia
După două mandate în Parlamentul României, Sergiu Rizescu a refuzat un drept care i se cuvenea: pensia de deputat, deci nu a dorit să primească niciun ban de la statul român pentru activitatea din Parlament. Domnul Rizescu a făcut parte din „romanticul” Parlament al seniorilor, dominat, între anii 1992-1996, de personalităţi precum: Corneliu Coposu, Gabriel Ţepelea, Ion Diaconescu, Ion Raţiu, Radu Câmpeanu, Nicolae Manolescu, Theodor Paleologu. „Pe vremea aceea ştiu că nu eram duşmani politici, ci eram adversari politici. Ne băteam în idei… Era o altă atmosferă, nu ca acum… Parlamentarii de acum sunt oameni fără cultură politică. Ei au impresia că trebuie să trăiască numai pentru ei. După mine, un parlamentar este cetăţeanul cetăţenilor. România ar trebui să aibă oameni politici, şi nu politicieni. Diferenţa e că politicienii sacrifică ţara pentru ei. Aici este problema. Nu mai există repere morale”, a spus Sergiu Rizescu.
Ce e patriotismul?
Ce înseamnă patriotismul? Ce înseamnă să fii român? Iată ce au răspuns invitaţii ediţiei speciale, precum şi realizatorii emisiunii.
Recunoştinţă
Sergiu Rizescu: „Eu simt româneşte în fiecare zi, dar de 1 Decembrie inima mea bate cel mai tare pentru ţara mea. Să ne amintim că suntem români. Ne-am născut aici, străbunii noştri s-au sacrificat pentru noi, dar noi ce facem întru recunoştinţa lor? Să fii român înseamnă să îţi recunoşti istoria, credinţa şi neamul. Un popor fără cultură, fără educaţie şi fără să-şi cunoască istoria e un popor şters, fără viitor.”
Respect
Cornel Popescu: „Numai raportându-ne la trecut şi combinând înţelepciunea senectuţii cu forţa tinereţii, eu cred că am putea construi un prezent şi, bineînţeles, am putea creiona un viitor bun pentru naţiunea română, pentru România. Cred că nu suntem români doar de 1 Decembrie, suntem 365 de zile din 365. A fi patriot nu înseamnă a-ţi pune o cocardă tricoloră sau a vorbi frumos despre ţară, ci înseamnă să îţi faci datoria la locul de muncă, să îţi plăteşti taxele şi impozitele, să respecţi Constituţia şi legile ţării.”
Glie
Mihai Golescu: „Patriotismul înseamnă această Românie, de la glia pe care am călcat de mic copil, ca ţăran, pe miriştea aia care înţepa, dar era a mea, şi până la cartea la care am ajuns şi care m-a învăţat să fiu cu părul alb şi înţelept, să fiu responsabil de ce se întâmplă în ţara asta.”
Iubire
Cristina Munteanu: „Eu cred că patriostimul pe care îl exersăm în fiecare zi înseamnă iubire. Iubire pentru tot ce este în jurul nostru şi reprezintă ţara noastră, pământul nostru, copilul nostru… Înseamnă iubire pentru tot ceea ce facem, fiindcă ne dorim, cel mai mult, să avem viitor. Oare cum sună viitorul nostru?”
