Câteva întrebări mă ajută să pomenesc despre existenţa autenticului şi autohtonului stat paralel, văzut de jos şi de mai sus.
Bunăoară, când se deschide vreun magazin şi se fac reduceri sau gratuităţi nu suntem într-un stat paralel la coadă pentru o tigaie şi o faţă de pernă? Apoi, pentru schimbarea cărţii de identitate ori a paşaportului nu ne lovim de existenţa statului paralel? Dar pentru înmatricularea maşinii sau schimbarea permisului de conducere nu trecem dintr-un stat paralel într-altul? În faţa ghişeului pentru plata impozitelor şi taxelor, la început de an nu dăm naştere unui stat paralel timpuriu? La Casa de Pensii nu se lasă cu leşin din cauza statului paralel pentru obţinerea unui bilet de tratament sau de odihnă? Ce să mai spun de statul paralel la Oficiul de Forţă de Muncă?! Însă nu pentru încadrare, ci pentru viza necesară acordării ajutorului social, adică pentru recunoaşterea statului de drept.
Nu tot în stat paralel ne aflăm, chiar şi când zorile se varsă, la centrele pentru acordarea ajutoarelor alimentare şi de încălzire? Nu suntem noi oare într-un binecuvântat şi binevăzut de sus stat paralel pentru o plecăciune la moaştele aşezate pe baldachinul unui lăcaş sfânt? Dar la porţia de sarmale ce urmează acesteia? Nici la parcarea autoturismului nu scăpăm de statul paralel în care cu greu ne găsim un loc.
De aceea spun că la noi statul la coadă este un neaoş stat paralel, amplificat în zilele noastre. Se impune „Mutatis mutandi”, adică să se schimbe ceea ce trebuie schimbat: mentalitatea, birocraţia, civilizaţia, nivelul de trai
C. BUJDOIU
