Edilii din Argeş se plâng că Legea achiziţiilor publice, legislaţia stufoasă şi tonele de maculatură birocratică le pun beţe-n roate. „Am dus la Bucureşti peste un metru cub de documente aferente unor proiecte!”, ne-a spus un primar din zona de nord a Argeşului. De ce la firmele cu capital privat lucrurile se mişcă rapid, iar în administraţia locală punerea în practică a unei decizii durează zile, săptămâni, luni? Tentaţia este să dăm vina pe incompetenţa sau dezinteresul funcţionarilor. În oarecare măsură este şi asta, dar mai există o sumedenie de alte elemente care îngreunează sau deseori blochează performanţa în administraţia locală.
Contestaţiile…
Nu e o noutate: toţi aleşii locali sunt nemulţumiţi de Legea achiziţiilor publice, ale cărei prevederi referitoare la contestaţii permit prelungirea cu anii a unei simple proceduri de achiziţie. Lucrurile se complică, însă, când vorbim de proiecte finanţate din fonduri europene. Potrivit Consiliului Judeţean, se ajunge ca un proiect să fie blocat, cu riscul pierderii finanţării, pentru că durata de implementare este de trei ani, iar doi ani se pot pierde cu etapa de achiziţie, prelungită din cauza contestaţiilor. După ce ANAP dă răspunsul şi asta se întâmplă după 25 de zile sau poate mai multe, cel care a făcut contestaţia, chiar dacă primeşte un răspuns negativ, are posibilitatea să meargă în instanţă. Şi dacă te mai duci şi în instanţă cu 2-3 termene, la un an şi ceva, ai toate şansele ca un proiect la care ai muncit doi ani să se prelungească riscant de mult.
Insolvenţă
Legea permite ca firmele aflate în insolvenţă să câştige contracte de lucrări, pe care nu le execută din lipsa banilor. S-a întâmplat în Argeş de nenumărate ori, un astfel de exemplu fiind şi la Şcoala „Ion Pillat” din Piteşti unde se încearcă să se construiască o sală de sport. Şantierul rămâne pustiu, iar firma câştigă o altă licitaţie, un alt contract, în care se întâmplă acelaşi lucru. Se poate ajunge iarăşi la procese.
Risc la preţul cel mai scăzut
Un alt principiu al Legii achiziţiilor publice, cel al preţului cel mai scăzut, permite unor administratori de firme care nu au lucrări să depună oferte foarte ieftine. Principala urmare este că vor utiliza materiale de proastă calitate. La Piteşti, de exemplu, s-a întâmplat astfel la Centrul Multifuncţional: s-a câştigat contractul la circa 40% din valoarea estimată! Şi apar două semne de întrebare: ori proiectul a fost supraevaluat, ori firma, din disperare că nu are ce să lucreze, s-a gândit să folosească materiale proaste.
Frica de abuzuri
La lipsa de performanţă din administraţie se adaugă şi dezinteresul unor funcţionari. Mulţi funcţionari sunt angajaţi pe pile şi relaţii, unii în urmă cu 10 sau 20 de ani. Dacă la o firmă privată administratorul poate sancţiona dezinteresul unui angajat, la stat nu e acelaşi lucru, pentru că funcţionarul public beneficiază de o protecţie specială. În plus, unii fug de răspundere, de teama DNA, iar de aici se poate ajunge şi la o birocraţie exagerată.
Iată, aşadar, numai câteva aspecte care arată de ce performanţa în administraţie lasă uneori de dorit. Şi de ce durează atât de mult până sunt realizate anumite proiecte.
