Zilele trecute m-a căutat la cabinet un vechi pacient, un octogenar pe care-l preţuiesc pentru că are încă o minte limpede şi multe de povestit despre România dintre cele două Războaie Mondiale. „Domn’e doctor, l-am ajutat pe un vecin care şi-a dărâmat casa părintească. Prin pod erau o mulţime de terfeloage, printre care am găsit almanahul ăsta din 1944. I l-am cerut spunându-i că o să vi-l dau dumneavoastră, că sunteţi un devorator de presă şi de cărţi”.
Este făcut ferfeliţă, se numeşte „Trup şi suflet”, îi lipsesc copertele, nu ştiu de cine a fost editat şi nici câte pagini avea iniţial. Am găsit multe lucruri interesante, motiv pentru care pe câteva le veţi citi în rândurile următoare.
* În ultima perioadă a vieţii sale, între septembrie 1819 şi 5 mai 1821, Napoleon Bonaparte a fost surghiunit de englezi în insula Sf. Elena. Aici l-a avut ca medic pe corsicanul Antommarchi, fost asistent de anatomie la Facultatea din Padova. Împăratul, un tip dinamic şi agitat, avea obiceiul de a mânca repede, mult şi neregulat. Acuza adeseori dureri gastrice, motiv pentru care-şi provoca vărsături ce-l linişteau. Medicul corsican este cel care i-a făcut şi autopsia cu o trusă ce se păstrează la Muzeul de Istoria Medicinii de la Facultatea din Paris. Cauza morţii a fost un cancer ulcerat, probabil un vechi ulcer, localizat în porţiunea de trecere dintre stomac şi duoden.
* Creierul uman normal cântăreşte între 1100 şi 1700 gr. 2231 gr a cântărit creierul lui Cromwell, iar al lui Bayron – 2200 gr. Au fost două genii, dar nu există vreo legătură între genialitate şi greutatea creierului.
* Înainte de Primul Război Mondial, în Bucureşti au apărut vestiţii muscali, birjari care au făcut epocă. Unii dintre ei intraseră într-o sectă religioasă şi acceptaseră castrarea devenind eunuci. Această sectă a muscalilor scopiţi a fost înfiinţată pe la 1757 în Rusia, ca un protest al destrăbălării ajunse la culme. Persecutaţi în Rusia, scopiţii au pătruns în ţara noastră. Aveau schimbate vocea, fizionomia, pilozitatea, iar organele sexuale involuau.
Nu erau interesaţi de femei, iar scopiţii nu sufereau de chelie!
* Într-o caricatură se vede o femeie întinsă pe o canapea şi doi bărbaţi discutând între ei. Soţul: De o jumătate de oră nu reuşesc să-mi aduc aminte de cuvântul secret care deschide lacătul de la centura de castitate a soţiei mele. Amicul: Şi nu puteai să mă întrebi până acum?…
