Mii de metri cubi de buşteni dispar zilnic din pădurile de la Vidraru, în timp ce autorităţile „competente” ne tot informează cum sunt prinşi pe raza judeţului „marii” hoţi de material lemnos. Nu există zi în care să nu ni se comunice cum sunt confiscate atelaje pline cu lemne, motofierăstraie şi topoare (din partea Jandarmeriei), cum le sunt întocmite dosare penale şoferilor de camioane care blochează drumurile publice pentru a manevra buştenii (e treaba Poliţiei), iar acum inspectori de la Ministerul Mediului controlează cum s-au făcut actele în Parcul Lunca Argeşului, în loc să verifice defrişările la scară industrială din Argeş.
Se taie „în draci”
Dacă până acum exploatarea pădurilor se făcea oarecum departe de ochii lumii, mai nou a ajuns să se taie la marginea drumului, semnele activităţii afaceriştilor cu buşteni sunt vizibile pentru toţi turiştii care urcă la munte spre Piscu Negru. La km 90 pe Transfăgărăşan se taie pădurea lângă drumul naţional, fiind pusă în pericol circulaţia rutieră. Scoaterea materialului lemnos în drum lasă urme clare pe carosabil sau pe marginea lui şi ne întrebăm ce fac jandarmii care patrulează în zonă şi nu le aplică sancţiuni celor care nenorocesc artera rutieră sau acostamentul.
Sâmbătă, la ore diferite, am întâlnit în trafic două camioane care cărau buşteni (AG-92-GEN şi AG-70-GEN) şi, curioşi din fire, am verificat aplicaţia „Inspectorul pădurii”, de unde am observat că transporturile respective sunt „acoperite” de lege. Numai că tot în această aplicaţie pentru telefonul mobil am observat că numai cele două camioane au efectuat în ultimele trei zile câte două şi chiar trei transporturi de buşteni pe zi. Se scoate orice fel de lemn din pădure – molid, fag, paltin, brad, gorun. Şi fiecare camion transportă cam 20 metri cubi de lemn. Calculaţi, deci, cam cât lemn dispare zilnic din pădurile de la Vidraru dacă doar două camioane „mută” zilnic aproximativ 100 metri cubi de buşteni. Şi cine ştie câte astfel de camioane coboară zilnic de la Vidraru?! Începem să le dăm dreptate celor de la Direcţia Silvică Argeş care în urmă cu vreo două luni, foarte deranjaţi de ceea ce scriam în legătură cu acest subiect, au ţinut să ne precizeze că încă nu se reuşeşte să se transporte cam cât ar fi de tăiat.
Revenind la km 90 pe Transfăgărăşan, am oprit maşina lângă zona în care se observau urmele ce ieşeau din pădure şi am urcat coasta de la drumul principal vreo 20-30 de metri să vedem ce se întâmplă acolo. Peisajul îţi taie respiraţia. Se taie pădurea „în draci”… Erau acolo utilaje, oameni, mult fum şi stive de buşteni care aşteptau să fie transportaţi la… beneficiar. Dar ni se va spune, probabil, că totul e în regulă, de vreme ce, de fiecare dată, Direcţia Silvică, Poliţia, Jandarmeria şi Garda Forestieră ne dau „asigurări” că tăierile de acest gen sunt legale. În plus, nu mai există nici celebra restricţie de tonaj care le mai dădea bătăi de cap şoferilor de camioane. Dar ce facem cu drumul?! Pentru că la km 90, pe ambele margini ale carosabilului, totul arată ca după trecerea unei divizii de tancuri. Cine răspunde?! Poate cei de la Drumurile Naţionale… care abia reuşesc să „cârpească” Transfăgărăşanul. Curios este că investitorii în turism din această zonă nu se revoltă atunci când aceste defrişări şi transporturi deteriorează carosabilul; ei îşi varsă oful asupra drumarilor doar când vine vorba despre închiderea Transfăgărăşanului pe o anumită porţiune. Probabil că se vor revolta pe măcelarii de păduri când defrişările vor ajunge în vecinătatea lor. Dar să nu fie prea târziu…