De zeci de ani, în Japonia au loc răpiri. Serviciile secrete ale Coreei de Nord, ultima ţară comunistă a lumii, trimite fără întrerupere ambarcaţiuni pe plajele Japoniei. Sunt răpiţi tineri, băieţi şi fete, care sunt apoi anesteziaţi, bătuţi, cu scopul de a-i transforma în spioni sau agenţi ai comuniştilor coreeni. De zeci de ani, tinerii răpiţi erau folosiţi fără nicio reticenţă în programele nucleare şi militare ale Coreei de Nord. În cele din urmă, comunitatea internaţională a demascat operaţiunile, iar tatăl actualului dictator Kim Jong-il a acceptat să-l primească în 2002 pe primul ministru japonez. Jujnichiro Koizumi. I-a dat o listă de nume de cetăţeni japonezi pe care funcţionari ai serviciilor secrete din Coreea de Nord i-au răpit. Din propria lor iniţiativă, şi au fost sancţionaţi pentru această faptă – a spus şeful… Dintre cei 18 răpiţi, coreenii nu recunosc decât 13, pentru că unii au murit. Cei rămaşi în viaţă vor putea să se întoarcă în ţara lor peste o lună. Au povestit cu dificultate despre răpirea lor de pe plaje, despre loviturile primite, transferul pe un vas şi sosirea în capitala Pyongyang. Dar răpiţi au fost şi cetăţenii altor ţări, cu deosebire sute de sud-coreeni, malaiezieni, chinezi, libanezi şi trei femei franceze. Îmi aduc bine aminte că, în noiembrie 1987, o nord-coreeancă, Kim Hyun-bee, a pus o bombă care a explodat în timpul zborului unui avion „Korean Air”. A declarat că a putut să se dea drept japoneză după ce a fost formată de străinii răpiţi şi aduşi în ţara ei.
Preşedintele SUA, Trump, a confirmat că se va întâlni cu familiile celor răpiţi cu prilejul vizitei pe care o va face în câteva zile la Tokio. Reacţia japoneză a fost imediată: „Americanii sunt cu noi”. Americanii au fost cu japonezii fără întrerupere de la finele războiului. Aşa au reuşit să aibă una dintre cele mai senzaţionale economii ale planetei după ce au fost înfrânţi în război de aceiaşi americani şi au încasat două bombe atomice la Hiroshima şi Nagasaki.
Şi acum finele acestei poveşti. În 1966 sau 1967 eram campion la bărci cu pânze al României, membru în lotul naţional. Vorbeam engleză, franceză şi germană. Mi se întâmplă şi-acum. Am fost convocat la federaţia de yachting şi mi s-a spus că trebuie să plec în Coreea de Nord ca să-i învăţ cum să facă acest sport, căci voiau să participe la J.O. din Mexic, în 1968. Concursul de yahting a avut loc la Acapulco. Am stat 10 zile la Pyongyang. Poate într-o zi vă voi povesti…
