La „Casa de Vinuri Ştefăneşti” a avut loc, sâmbătă, o degustare de vinuri. În jur de 35 de iubitori a nobilei culturi de viţă-de-vie şi-au dat întâlnire aici să vadă ce ispravă a făcut familia Radu Procopiu – cu doi fii, Silviu şi Eugen, alături de cumnatul Cosmin Smădu – care au pornit la drum cu 11 ha teren pe care ulterior l-au extins până la vreo 30 ha unde au cultivat soiuri dintre cele mai agreate în zonă şi certificate. Este vorba de Fetească Albă şi Regală, Sauvignon, Riesling,Tămâioasă Românească, Chardonay, Fetească Neagră, Merlot, Cabernet Sauvignon.
Dintre acestea, şase sortimente au fost supuse degustării, iar cei prezenţi au fost încântaţi nu doar de gustul vinului, ci mai ales de iniţiativa unor întreprinzători care nu lasă să se piardă tradiţia locului. Îndemnaţi de aroma plăcută a licoarei de Ştefăneşti, au stat mult de vorbă, au discutat despre trecut şi viitor, dar mai ales despre prezent şi despre ce se poate face pentru a nu mai pierde din valorile Argeşului, un bun deja câştigat, fie că este vorba despre agricultură, despre cultură, despre ştiinţa de a eficientiza uriaşul potenţial al Argeşului.
Ce-i drept, s-a pierdut mult prin distrugerea suprafeţelor cultivate în regimul trecut la Staţiunea Vini-viticolă Ştefăneşti, una dintre cele mai prestigioase din ţară, care deţinea peste 1.000 ha cultivate cu viţă-de-vie, organizate în 12 ferme. În prezent, în posesia statului au mai rămas vreo 700 ha, dar productive se dovedesc a mai fi doar vreo 80 ha, organizate în două ferme. Ca şi-n alte domenii, şi aici privatizarea a muşcat dintr-o structură bine concepută, inclusiv un combinat de vinificaţie, iar efectele sunt departe de a fi benefice.
Iată însă că pe terenul acestei degringolade, care a făcut să se întindă pecinginea peste o perlă viticolă din Ştefăneşti Argeşului, începe să înflorească iniţiativa privată. Şi, după cum s-a văzut şi sâmbătă la degustare, cu foarte bune rezultate. Cei ce au participat la degustare nu s-au minunat doar formal de gustul fin al vinului, fiindcă aromele acestuia le-au câştigat admiraţia. Iar printre degustători s-au numărat primarii din zonă, care chiar se pricep să judece calitatea vinurilor din podgoria Ştefăneştiului. Au apreciat şi i-au aplaudat, la propriu şi la figurat, pe întreprinzătorii care n-au făcut nimic la întâmplare. Şi-au luat mai întâi măsuri să cultive doar soiuri nobile, să poată fi exploatată cu acurateţe tehnologia modernă atât la cultivare, cât şi la vinificaţie şi desfacere. Cu finanţare europeană, familia Procopiu a construit o cramă în valoare de 600.000 euro, cu linie de îmbuteliere modernă, un magazin de desfacere amplasat în calea celor ce merg spre Piteşti, Bucureşti ori Câmpulung. Aşa a reuşit să-şi afle deja cumpărători şi să încheie contracte cu distribuitori din Argeş, Braşov, Bucureşti, Cluj.
Împreună cu redutabilul cercetător ştiinţific, dr. ing. Ilarie Isac, care ne-a furnizat aceste informaţii, transmitem felicitări familiei Procopiu – le urăm ca numele să se transforme în renume, într-un brand! – ridicăm totuşi o problemă care este a Staţiunii Viti-vinicole Ştefăneşti Argeş. Ce s-a întâmplat şi ce se va întâmpla în continuare cu ea? Ne uităm cum invadează buruienile şi mărăcinii mândreţea de plantaţii de vie până se va ajunge la dezastru, sau găsim soluţii pentru a nu mai lăsa nepăsarea să înţelenească tot? Nu se pot implica aici Direcţia Agricolă, Consiliul Judeţean, Ministerul fost cândva al Agriculturii, poate chiar Societatea Naţională a Pomiculturilor care ar putea să devină şi a viticultorilor?
Sigur, de întrebat e uşor, de găsit soluţii este mai greu. Dar nu pentru asta au fost aleşi sau numiţi nişte oameni în posturi de conducere? Nu doar ca să stea cu braţele încrucişate şi să se lamenteze că nu se poate!
Mihai VERNESCU
