Mă văd nevoit din nou să renunţ la publicarea editorialului care-i acuză pe criminalii de păduri. Şi aşa n-am convingerea că o să pun eu capăt jafului din pădurile Argeşului. Şi pădurile, ca şi alte obiective, rămân în continuare o trambulină de afaceri pentru „băieţii deştepţi”. Şi, de ce să nu lanseze torpile economice, dacă nu avem şi noi băieţi deştepţi la comanda treburilor publice?
Ei bine, dacă simt nevoia să revin la dl. Manu, dacă am o problemă cu Domnia Sa, dacă i-am scris chiar public o epistolă, este pentru că-mi pasă şi mie, ca multora dintre noi, de ce se întâmplă cu judeţul ăsta. Judeţul ăsta în care ne-am născut ori am venit ca să facem ceva bun, nu să-l distrugem, să facem din el o tabula rasa. Judeţul ăsta care este viaţa noastră, cu bunele şi relele lui, cu şefii lui mai mult sau mai puţin pricepuţi să gestioneze treburile publice.
Deocamdată, eu scriu şi dl. Manu tace. Dar cred că tace doar în aparenţă, fiindcă văd tot mai multă agitaţie în jur. Al meu şi al dânsului, la Consiliul Judeţean, la PSD, la întâlnirile primarilor. Asta-mi aduce aminte de o întâmplare de pe vremea când eram flăcău şi mă ambiţionam să conduc şi eu hora înainte. N-apucasem bine să dau comanda lăutarilor, că peste rând s-a iţit cineva să fie el mai cu moţ, să-l admire fetele ce mândreţe de dansator este. M-am simţit atunci înconjurat de băieţii mei de pe deal, iar unul dintre ei, mai răsărit, mi-a propus să-i dea un cap în gură şi să-l înveţe minte pe cel de pe vale. L-am oprit, fiindcă eu, de felul meu, nu vreau să hrănesc scandalul. Cineva chiar m-a acuzat că nu ştiu să dau cu toporul, ci doar să sculptez cu dalta. Şi îi dau dreptate: nu sunt om de scandal, nici ziarul nu este aşa.
Ceva asemănător mi se întâmplă acum. Au simţit unii miros de sânge. De la cine nu mă aşteptam, îmi sosesc ajutoarele celor care se oferă să-i dea un cap în gură d-lui Manu, ca să-i facem vânt din scaunul de preşedinte. Nu-i de mirare că cei din opoziţie îşi freacă bucuroşi mâinile că li se oferă prilejul să scape de un şef pus de social-democraţi. Dar, culmea, au apărut propuneri chiar de la PSD, fiindcă două dintre cele trei grupări argeşene de putere îl pizmuiesc pe actualul preşedinte de judeţ şi-i doresc mazilirea.
Un lucru vreau să fie clar, şi pentru asta scriu aceste rânduri: nu capul d-lui Manu îl vrem noi, cei de la ziarul „Argeşul”. Şi nu-l vrem fiindcă nu-l simţim pe actualul preşedinte ca pe unul care deocamdată nu este apt să facă faţă postului, cum insinuează „combatanţii” noştri. Dacă nu greşesc şi eu, dl. Manu este capabil fără discuţie să selecteze şi să stabilească priorităţile şi stategiile manageriale, este un intelectual cu „glagorie”, dar greşeşte, cum am mai spus-o, când se lasă indus în eroare de cei care confundă idealurile cu scopurile, cum ar fi spus Ţuţea. Cei care îşi doresc, vorba lui Patapievici, să devină şi ei oameni „recenţi”, moderni în traducere liberă, adică să profite de putere ca să-şi facă rost de o slujbă bună, de o maşină, de o vilă, de o afacere cu un venit frumuşel etc.
Îşi aminteşte dl. Manu ce dulce-i susura o voce de sirenă selectându-i dosarele cu veştile din ele şi, în timp ce i le trecea prin faţă, i le livra doar pe cele cu „semne” bune? Dacă nu, înseamnă că am fost eu dezinformat. Cum tot dezinformat probabil sunt şi când, nu cei din opoziţie, ci – unii – de la PSD vin şi spun că Manu n-a fost o alegere reuşită la judeţ, că ar (fi) trebui(t) altceva sau, mă rog, altcineva. Ş.a.m.d.!
Nu insist, fiindcă, repet, nu capul d-lui Manu îl vrem noi, chiar dacă unii îl văd „ranchiunos”. Noi îl vrem pe domnul Manu înconjurat de elite – suma celor mai buni profesionişti într-un domeniu – ferm croit să stopeze degringolada care a năvălit peste judeţul ăsta, de parcă suntem blestemaţi să ni se întâmple numai rele. Pe care n-am să le mai enumăr, am făcut-o publicând inclusiv cele şapte „minuni” din Argeş despre care ni s-a dus buhul. Şi o să ni se ducă în continuare dacă, pe lângă economie, vom lăsa să se aleagă praful şi de Şcoala Populară de Artă, şi de Festivalul „Vasile Veselovschi”, care după două ediţii riscă să nu se mai ţină. Sigur, nu din cauza scandalului iscat aici pe un alt subiect, despre care scriem astăzi în ziar. Într-o parte din instituţiile noastre începe să se degaje un aer irespirabil, o concentraţie toxică, izvorâte din amatorismul în management.
Nu cu un cap în gură ne facem noi datoria faţă de judeţ, faţă de ţară. Aşa văd lucrurile acei ziarişti care nu s-au aşezat în meserie ori s-au instalat ferm pe o baricadă de partid. Aşa văd lucrurile activişti de partid care speră să facă treaba cu mâinile altora, iar ei urmează să vină astfel la „butoane”. Dar, repet, nu deconstrucţia este ţinta noastră, ci reinstalarea normalităţii în economie, în sănătate, în învăţământ şi cultură. De dat jos un om este uşor, dar întrebarea este dacă avem pregătit un altul să-i ia locul. Avem? Mă tem, ca şi liderul PSD Argeş, că nu! Ori aveţi altă părere? Dacă aveţi, afirmaţi-o la „Comentarii deştepte”, că d-aia am înfiinţat rubrica asta. Să vehiculăm aici idei cu folos pentru toţi, nu capete în gură, cum vor unii, nu clăbuci în loc de idei. Asta era valabil altădată, când votul la urnă se făcea cu creta şi cu bastonul cu care era altoit cel ce nu vota pe cine trebuie.
Pe dl. Manu nu l-am ales aşa – asistaţii sociali e un alt subiect! – dar dacă l-am ales, nu-l vrem nici dezinformat, nici sabotat, nici manipulat, nici în serviciu comandat. Noi am votat, noi ar trebui să comandăm. Cum? Nu personal, ci prin dezbatere publică, prin reprezentanţii opiniei publice, prin cei care nu admit să trăiască sub ocupaţia unor găşti în interiorul cărora membrii se iubesc, se admiră şi se simt de neînlocuit. Că, la urma urmei, de înlocuit poate fi înlocuit chiar şi dl. Manu, dar înainte de asta să-l punem să facă treabă, că doar cu gândul ăsta l-am ales. Altminteri, bombăneala, văicăreala, victimăreala nu sunt rentabile. Nu-i decât răutate şi ostilitate, deloc pragmatice.
3 Comentarii
Puiu
Nici nu vreau să-mi imaginez ce s-ar fi întâmplat, dacă omul din fruntea Ziarului Argeşul, nu ar fi ştiut foarte bine , că nu poţi să te joci cu cuvintele. Dar el ştie că o rafală de cuvinte nepotrivite poate să fie mult mai distrugătoare decât o rafală de mitralieră. Îl apreciez pentru faptul că nu a dat cu barda în Dumnezeu şi nu a fost nici excesiv de tolerant. Am spus excesiv de tolerant , pentru că realizez că astăzi este foarte greu să scoţi un produs pe piaţă şi să-l şi menţii, fără să fii tolerant. Vorbesc despre un om foarte puternic, un om care părăsit de caracter şi profesionalism , pentru o perioadă foarte scurtă de timp, ar putea desfiinţa primari, politicieni, doctori, patroni…Este un om puternic pe poziţia pe care o are ,asemenea unui stejar care ştie să-şi deschidă ramurile, ca lumina soarelui să poată pătrunde şi la cei ce cresc la umbra lui. Îi doresc să ajungă „un stejar secular”! Să respecte, prin Ziarul Argeşul, profesionalismul, pluralismul de idei, să nu ne dezamăgească şi să nu uite că puterea Domniei Sale vine şi de la noi cei mulţi, de la noi care răsfoim ziarul la primele ore ale dimineţii sau pornim calculatoarele să citim online. Noi ştim să apreciem munca jurnaliştilor, şi o vom face atât timp cât nu suntem minţiţi şi cât timp ne simţim apăraţi.
Aşa spuneam în 14 martie 2016 când comentam „Vinul, prieteniile , ziarele…”Nu m-am înşelat şi de aceea le scriu şi astăzi. Teoria capului în gură e pentru alţii, dar nu putem sta ca viermele în rădăcina hreanului ,pentru că oricât te-ai obişnui, sucul radăcinii este totuşi foarte amar.Domnul manu işi trage sucul din” fructe exotice” şi crede că gusturile rafinate nu sunt pentru toată lumea. Mie teamă că vremea şlefuirii cu dalta nu mai este pentru toate „esenţele”.
” Dacă nu greşesc şi eu, dl. Manu este capabil fără discuţie să selecteze şi să stabilească priorităţile şi stategiile manageriale, este un intelectual cu „glagorie”, dar greşeşte,”
Aici eu cred că greşiţi şi categoric şi domnul manu, dar dânsul pentru că atâta poate,nu din alte cauze pe care le bănuiţi. Ţuţea i-ar fi spus-o. Refuz să cred, Domnule Director, că speraţi în reinstalarea normalităţii în economie, în sănătate, în învăţământ şi cultură. Ar fi mulţi care l-ar putea înlocui pe dl.manu, dar sunt opriţi de frică, adică de sentimentul acesta care distruge conducători buni. Nu poţi să demarezi în trombă cu frâna de mână trasă şi cu limitator de viteza la pedala de acceleraţie. Pentru cei care aşa vor să se desfăşoare cursa, cu motoare puternice, dar neturate, cred ca ar fi bun un „cap în gură „…de citit!
Puiu
Mi-e teama in loc de Mie teama
Alegator
Vreti sa va prindeti in hora alaturi de Manu? Va purtati cu ei de parca ar fi fete mari, cum spune un coleg de-al dvs. Vor avea o surpriza neplacuta la alegeri. Sper…